Numele trandafirului. Editie revazuta - Umberto Eco

Editie revazuta de autor
Traducere din limba italiana de Florin Chiritescu
 
 
Un bestseller mondial, un roman revazut de autor dupa treizeci de ani
 
Deopotriva roman politist si parabola despre adevar vazut din perspectiva teologica, filosofica, scolastica si istorica, Numele trandafirului a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus in peste 35 de limbi si ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale.
 
In anul 1327, intr-o manastire izolata de lume, calugarii sint pe cale de a fi invinuiti de erezie. Singura lor speranta este ajutorul unui faimos franciscan, fratele Guglielmo. Cind lucrurile par sa se limpezeasca intre zidurile misterioasei abatii, calugarii incep sa moara unul dupa altul.
Ca sa descopere asasinul, inteleptul calugar, alaturi de ajutorul sau, Adso, se afunda ca un adevarat detectiv in simboluri secrete si manuscrise codificate si aproape isi pierde viata in culoarele labirintice ale manastirii.
 
„Evul Mediu a ramas, daca nu meseria mea, hobby-ul meu – si tentatia constanta – si il vad in toate, transparind in lucrurile de care ma ocup, care nu par medievale si totusi sint.” (Umberto Eco)
 
„Un roman politist? O parabola politica despre «democratia crestina» sau despre apocalipsa iminenta a lumii lui Reagan si Brejnev? Un roman «gotic»? Sau, pur si simplu, un joc al lui Umberto Eco?” (Raul Mordenti)
 
„Guglielmo este un Sherlock Holmes in fine cumintit de trufia pozitivismului, de prudenta radicala a unui William Ockham, manevrind cu finete deopotriva failibilitatea sa, contingenta lumii, necesitatea logicii si univocitatea enigmatica a existentei, divine si mundane.” (H.-R. Patapievici)

Umberto Eco (1932-2016) a urmat cursurile Universitatii din Torino, luindu-si licenta in estetica. In anii ’60 a fost unul dintre exponentii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarindu-se printre fondatorii revistelor Marcatré si Quindici. A fost profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A primit numeroase premii si distinctii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele. Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele In ce cred cei care nu cred (in colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2011, 2016), In cautarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2002, 2004, 2007, 2010, 2011, 2013, 2014), Misterioasa flacara a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005, 2013, 2018), Trei povestiri (in colaborare cu Eugenio Carmi, 2005, 2019), Baudolino (2005, 2007, 2014), Sase plimbari prin padurea narativa (2006), Limitele interpretarii (2007, 2016), Apocaliptici si integrati. Comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa (2008), A spune cam acelasi lucru. Experiente de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009), De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn si interpretare (2009), Kant si ornitorincul (2010, 2017), Cimitirul din Praga (2010, 2011, 2013, 2018), Cum ne construim dusmanul (2011, 2013, 2017), Confesiunile unui tinar romancier (2011, 2015), Numarul zero (2015, 2020), Cronicile unei societati lichide (2016) si Scrieri despre gindirea medievala (2016).

RECENZII