Nostalgia dupa absolut - George Steiner

Traducere si note de Ciprian Jeler

In cadrul CBC Massey Lectures, George Steiner a tinut o serie de cinci conferinte reunite sub titlul Nostalgia dupa absolut, in care a examinat golul moral si emotional lasat de declinul sistemelor religioase consacrate in cultura occidentala, precum si mitologiile „alternative“ care au umplut acest gol: marxismul, psihologia freudiana, antropologia lui Lévi-Strauss si diverse mode marcate de irationalism (drogurile psihedelice, ocultismul, doctrina zen, ufologia).

„Nu am nici dorinta, nici competenta de a oferi observatii tehnice, de exemplu, asupra teoriei marxiste a plusvalorii, asupra modului freudian de a intelege libidoul sau Se-ul, asupra logisticii complicate a relatiilor de rudenie si a structurii lingvistice in antropologia lui Lévi-Strauss. Nu sper decat sa va atrag atentia asupra anumitor trasaturi si gesturi puternice si recurente care se regasesc la toate aceste teorii «stiintifice». Vreau sa sugerez ca aceste trasaturi reflecta in mod direct conditiile lasate in urma de declinul religiei si de o adanca nostalgie dupa absolut. Aceasta nostalgie – atat de profunda in majoritatea dintre noi, cred – a fost direct provocata de declinul omului si al societatii occidentale, precum si al stravechii si grandioasei arhitecturi a certitudinii religioase. Mai mult ca oricand, astazi... tanjim dupa mituri, dupa o explicatie totala: tanjim dupa o profetie garantata.“ — GEORGE STEINER

GEORGE STEINER (n. 23 aprilie 1929, Paris – m. 3 februarie 2020, Cambridge), scriitor si lingvist franco-anglo-american, cunoscut marelui public in special ca eseist, critic literar si filozof. Dupa o bursa Rhodes la colegiul Balliol, s-a alaturat, in 1952, echipei editoriale de la publicatia The Economist. In 1956 a fost ales membru al Institutului de Studii Avansate Princeton. Dupa ce a predat la catedrele universitatilor din Innsbruck, Cambridge si Princeton, a ajuns, in 1974, profesor de engleza si literatura comparata la Universitatea din Geneva, unde a ramas pana in 1994, cand s-a pensionat. De atunci, a sustinut numeroase conferinte in toata lumea si a predat la Oxford si la Harvard. Universalismul sau cultural i-a determinat pe unii sa-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne si Erasmus din Rotterdam. A primit numeroase premii, printre care Guggenheim Fellowship si Chevalier de la Légion d’Honneur. A fost distins, de asemenea, cu ordinul Commandeur dans l’ordre des Arts et des Lettres. A fost membru al Academiei Britanice, iar in 1999 a obtinut Premiul Truman Capote pentru intreaga activitate. In eseuri, a abordat subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc. Selectie de lucrari: Tolstoy or Dostoevsky: An Essay in Contrast (1960), The Death of Tragedy (1961; trad. rom. Moartea tragediei, Humanitas, 2008), Anno Domini: Three Stories (1964), Language and Silence: Essays 1958–1966 (1967), In Bluebeard’s Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture (1971; trad. rom. In castelul lui Barba-Albastra: Cateva insemnari pentru redefinirea culturii, Humanitas, 2013), Extraterritorial: Papers on Literature and the Language Revolution (1972), After Babel (1975; trad. rom. Dupa Babel, 1983), Heidegger (1978), The Portage to San Cristóbal of A. H. (1981; trad. rom. Procesul de la San Cristóbal, Humanitas, 2009), Real Presences: Is There Anything in What We Say? (1989), Errata: An Examined Life (1997; trad. rom. Errata: O autobiografie, Humanitas, 2008), Grammars of Creation (2001; trad. rom. Gramaticile creatiei, Humanitas, 2015), Lessons of the Masters: The Charles Eliot Norton Lectures 2001–2002 (2003; trad. rom. Maestri si discipoli: Prelegerile „Charles Eliot Norton“ 2001–2002, Humanitas, 2011), Nostalgia for the Absolute (2004; trad. rom. Nostalgia dupa absolut, Humanitas, 2021), The Idea of Europe (2005), My Unwritten Books (2008).

RECENZII