Nicoara Potcoava. Colectia romane istorice - Mihail Sadoveanu

Nicoara Potcoava este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu si publicat pentru prima oara in volum in anul 1952 de catre Editura Tineretului din Bucuresti. Este ultimul roman al scriitorului, reluand actiunea romanului Soimii (1904), publicat de autor cu aproape o jumatate de secol in urma. Subiectul celor doua romane este acelasi, dar exista deosebiri semnificative de substanta intre cele doua carti.

Actiunea romanului se petrece in Principatul Moldovei dupa uciderea domnitorului patriot Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574) si urcarea pe tron a lui Petru Schiopul.[3]: p. 225 Romanul prezinta luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viata lui Ioan (Nicoara) Potcoava. Fiu dupa mama al domnitorului ucis, hatmanul Nicoara Potcoava intreprinde in Moldova o incursiune fara succes pentru a-l pedepsi pe tradatorul Irimia Golia, iar apoi se intoarce in tabara cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregateste o actiune militara mai ampla pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Schiopul si a prelua domnia tarii.

Nicoara Potcoava preia tema datoriei si a dragostei din romanul sau de tinerete, aducand o perspectiva istorica mai precisa si o viziune filozofica profunda asupra istoriei. Spre deosebire de romanele istorice mai vechi, accentul este pus aici pe o meditatie asupra istoriei si pe folosirea unui limbaj de factura cronicareasca.


Dupa moartea lui Stefan cel Mare (1504), Tara Moldovei trecuse prin mai multe urgii: epidemii de ciuma, foamete si mai ales nenumarate razboaie pentru stapanirea tarii. Spre sfarsitul primaverii anului 1576, un grup de osteni moldoveni in frunte cu Nicoara Potcoava (fratele dupa mama al fostului domnitor Ioan Voda cel Cumplit ce se refugiase dupa Batalia de la lacul Cahul (1574) in tabara cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului si devenise hatman) si cu fratele sau, Alexandru, traverseaza Nistrul si ataca palatul domnesc de la Iasi, dar este nevoit sa se retraga dupa o incaierare crunta cu turcii in urma careia Nicoara este grav ranit. Pentru a-i pacali pe urmaritori, grupul lui Nicoara porneste inspre vest, facand un scurt popas la casa din Davideni a mazilului Andrei Davideanu, socrul parcalabului Irimia Golia. Grupul ramane acolo timp de cateva zile, pana ce i se vindeca rana lui Nicoara. Intre timp, mezinul Alexandru se indragosteste de Ilinca, nepoata mazilului. Aparitia in sat a iscoadelor domnesti grabeste plecarea grupului inspre nord.


Grupul de viteji se indreapta inspre codrii de pe vaile Somuzului si Siretului, trecand pe la Manastirea Pobrata, prin Dolhestii hatmanului Sendrea, pe la moara lui Barbacot de pe valea Somuzului, ajungand in final la curtea ruinata a lui Iurg Liteanul de la confluenta Sucevei cu Siretul, unde se nascusera cei doi frati Potcoava. Drumetii pribegi trec Siretul pe podul de saici de la Vercicani, apoi Prutul pe un pod din dubasuri la un vad din amonte de Stefanesti si, insotiti de vatamanul Agapie si de capitanul Mitrea, strabat codrii Basarabiei inspre vadul Lipsei de peste Nistru. Grupul pribegilor, intarit cu razesii credinciosi de prin satele din apropiere, este asteptat in Valea Oilor de bulucul turco-moldovean condus de bas-ceausul Sefer de la Vadu Rascului si, fiind ziua de vineri in care musulmanilor li se interzice sa verse sange, se hotaraste organizarea unei lupte corp la corp intre Sefer si Alexandru Potcoava, care urma sa decida rezultatul confruntarii. Mezinul castiga lupta, iar Sefer este ucis dupa ce incercase sa-l atace miseleste pe osteanul moldovean.

Grupul lui Nicoara Potcoava trece Nistrul pe la vadul Lipsei si este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopitki si de dregatorii targului Movilau, care fusesera anuntati de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisa anterior. Hatmanul se indreapta apoi spre Bratlau pentru a se intalni cu parcalabul Topa, ce fusese trimis acolo cu misiune. Dupa un sfat cu camatarul evreu Iacob (Cubi) Lubis, care-l pune la curent cu noutatile din Lehia, Nicoara Potcoava se duce la casa sa de la Zid Negru (Ciornaia Stenà), de pe malurile Niprului. Hatmanul Costandie Sah stransese 15 sotnii de cazaci in taberele de la Lunca Mare si de la Ostrovul Moldovenilor, carora li se adauga in primavara anului 1577 o parte din fostii osteni ai lui Ion-Voda, fugiti de traiul greu din Moldova lui Petru Schiopul. Printr-o scrisoare trimisa de presvitera Olimbiada, Nicoara afla ca jupanita Ilinca este indragostita de el si nu de fratele sau mai mic.

In septembrie 1577 Nicoara Potcoava este instiintat de catre Demir Ghirai, hanul tatarilor din Bugeac, ca bas-buluc-basa Cigala, ucigasul lui Ion-Voda, va sosi la vanatoare in mlastinile de la Cazac-Bunar. Intre cei doi are loc o confruntare, dar ucigasul reuseste sa fuga si, fiind urmarit, patrunde cu calul in mlastina si se scufunda acolo. La inceputul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoara Potcoava, impreuna cu 40 de sotnii ale hatmanului Sah se indreapta spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins si ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol si tradase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 si se indreapta organizat inspre toate trecerile de frontiera pentru a-i prinde pe boierii tradatori. Domnitorul Petru Schiopul parasise insa Moldova cu doua saptamani in urma, plecand spre Tarigrad.