Nescrisi, nemuriti - Borco Ilin

Aerul din plamanii poeziei lui Borco vine inspre noi raspicat, ca din esapamentul motoretei de toamna a lui Kusturica si striga, asa, dupa tinerete, dragosteala si moarte. Nu e de mirare, asadar, ca poezia lui are si gust de rachie altoit cu jumatate de viata din filmele vechi, cu miros de picmez si crofne, cu papricas peste care sta norul lui Maine cu parca ortacii lui buni. Dar, mai ales, poezia lui are, acum, un nod in gat pe care mai bine il neprimea decat sa scrie atat de cu drojdia mortii pe foi.

RECENZII