Neintelegerea. Politica si filosofie - Jacques Ranciere

Neintelegerea. Politica si filosofie - Jacques Ranciere 

 

Prin neintelegere vom intelege un tip determinat de situatie de vorbire: cea in care unul dintre interlocutori totodata intelege si nu intelege ceea ce spune celalalt. Neintelegerea nu este conflictul dintre cel care spune alb si cel care spune negru. Este conflictul dintre cel care spune alb si cel care spune tot alb, insa nu intelege prin asta acelasi lucru sau nu intelege ca celalalt spune acelasi lucru sub numele albului.

Neintelegerea nu este o necunoastere. Conceptul de necunoastere presupune ca unul sau celalalt dintre interlocutori sau ambii – ca urmare a unei simple ignorante, a unei disimulari premeditate sau a unei iluzii constitutive – sa nu stie ce spune el sau ce spune celalalt. Neintelegerea nu este nici proasta intelegere bazata pe imprecizia cuvintelor. O veche intelepciune deplinge faptul ca ne intelegem prost deoarece cuvintele pe care le schimbam sunt echivoce si ne cere ca, macar acolo unde adevarul, binele si dreptul sunt in joc, sa incercam sa atribuim fiecarui cuvint un sens bine definit, unul care sa-l deosebeasca de toate celelalte, renuntind la cuvintele care nu desemneaza nicio proprietate definita sau la cele care nu pot scapa confuziei omonimice. 

Se intimpla uneori ca aceasta intelepciune sa ia numele de filozofie si sa dea aceasta regula de economie lingvistica drept exercitiul privilegiat al filosofiei. Se intimpla si invers, ca ea sa denunte in filosofie furnizorul insusi al unor cuvinte goale si al unor omonime ireductibile si sa propuna fiecarei activitati umane sa se inteleaga in sfirsit pe sine, epurindu-si lexicul si conceptualitatea de toate piedicile filosofiei.
Jacques Rancière

Jacques Rancière s-a nascut la Alger in 1940 si si-a facut studiile la Paris, la Scoala Normala Superioara, unde, alaturi de L. Althusser si E. Balibar, a fost coautor al cartii Lire le Capital [CitindCapitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a impiedicat, dupa 1968, s-o ia pe caile care duc la propria opera, la interferenta si distributia intereselor sale intre filosofia politica, chestiunile de estetica, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emanciparii, o opera a carei importanta e azi tot mai recunoscuta. Intre 1968 si 2000 a predat la Universitatea din Paris – VIII (St. Denis), unde este in prezent profesor emerit de estetica si filosofie politica. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universitati americane si a colaborat cu diverse institutii artistice din Franta si din lume. A publicat, intre altele: La Mésentente [Neintelegerea] (1995), Aux bords du politique [La tarmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura impotriva democratiei] (2005), dar si La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful si saracii sai] (1983), Le Maitre ignorant [Invatatorul nestiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politica, democratie si epistemologia emanciparii); Le partage du sensible [Impartasirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconstientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriinta in estetica] (2004) (teorie estetica); La parole muette [Cuvintul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Intre 1975 si 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsa mai apoi in Les scenes du peuple [Scene ale poporului] (2003).