Neamul corbilor - Volumul I - Copiii intunericului - Lavinia Calina

     Prima carte din seria Neamul corbilor: Copiii intunericului.

 

     Tu cat de mult te poti ascunde de magie?
 

     Roxana si Nicol, doua adolescente cu personalitati aparent diferite, devin cele mai bune prietene dupa o noapte in care viata li se va schimba complet. Impartasind acelasi secret, ele vor incerca timp de mai multi ani sa duca impreuna o existenta cat mai banala, cotidiana, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea. Dar chiar secretul nu este ceea ce pare.

 

    Devenite pioni in mijlocul unei confruntari seculare intre cele mai puternice neamuri de vrajitori, cele doua tinere au de ales intre a fugi mereu sau a-si infrunta adversarii. Intunericul este insa foarte aproape, mult prea aproape…
 
   Magie si actiune, rasturnari de situatie, intrigi tesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al cosmarurilor devenite realitate, in care moartea pandeste din coltul oricarei strazi, in ochii oricarui trecator si chiar din adancul propriului suflet. Lupta abia a inceput, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodata sa fie cel care va castiga suprematia asupra intregii lumi.

 

   Fragment:

 

      A lasat actele si procesul verbal pe bordul masinii si s-a aplecat spre mine.

 

   —Asculta aici, spuse el razand. Daca tu crezi ca asta o sa te scapc de amenda, te inseli. 

 

   —Da' nu cred nimic... am raspuns eu pe un ton senzual. Spun doar ce simt, si in momentul acesta simt multe. 

 

   Mana mea ajunse intre picioarele lui. Degeaba facea pe desteptul, avea sa pice in plasa. Si-a tuguiat buzele si s-a apropiat de mine. 

 

    Am inghitit in sec, sperand sa nu vomit cele patru beri baute in seara aceea. Imi parea rau de ele. Am tras aer in piept si l-am sarutat.

 

    Un impuls electric trecu prin corpul meu, mi-am dus ambele maini spre gatul lui si i-am tinut capul fix. A incercat de cateva ori sa se traga inapoi.

 

    Energia curgea prin mine, val dupa val, era ca un rau. Un minunat rau de energie. Toata forta mea se aduna in acel sarut. 

 

    Mai facusem asta si in trecut, atunci cand directorul liceului a vrut sa ma exmatriculeze, dar a fost diferit. Acum simteam ca ma incarc de energie. Atunci, in schimb, am zacut in pat doua zile. 

 

    Omul isi dadu de cateva ori ochii peste cap, incerca din nou sa se traga, dar mainile mele l-au oprit.