Naratiunea de a fi - Robert Serban, Serban Foarta

Robert Serban — Fiindca, atunci cand scrii, tu o faci, de regula, ore in sir, vreau sa‑mi vorbesti despre inspiratie. Unii scriitori spun ca ar fi o chestiune romantioasa si tampitica, altii cred cu fervoare in ea si considera ca in lipsa‑i nu pot face literatura. Ce ar fi sau ce nu este inspiratia?

Serban Foarta — De vreme ce, ore‑n sir, as innegri, pentru mai nimic sau te miri ce, hartia, e clar ca nu de inspiratie ar fi vorba… Altfel, sunt spontan, dupa cum bine stii, am replica la mine (si nu o tin in mine, indeobste, facandu‑mi, nu o data, rau). Numai ca inspiratia, cea autentica, este un har. Cat despre scribaietii adepti ai calomnierii inspiratiei drept o chestiune romantioasa si cam tampitica, vorba ta, tampiteii romantiosi sunt ei! Se scriu, in genere, procese‑verbale, reclamatii, cereri, petitii, jalbe in protap, fara mai nicio inspiratie, ba chiar si fara apetit, ca dintr‑un soi de ordin pe unitate, si atat. Multi autori se nasc, pesemne, sictiriti, ramanand asa pana la urma… Daca ar fi mai inspirati, ar fremata, cred eu, mai mult, liberi, in fine, de imobilismul pe care‑l presupune spleen‑ul. In definitia dificila a misterioasei inspiratii ar intra, deci, freamatul acesta, care, uneori, in toiul noptii, te catapulteaza din patul tau la masa cu foi albe. Iar astea sunt de inteles doar pentru cine le‑a trait aievea, cum statueaza Dante: „che ‘ntender no la può chi no la prova”.

RECENZII