Musuroiul de lumina - Dumitru Chioaru

Poezia lui Dumitru Chioaru indica o suprapunere perfecta intre scris si trait: peisajele sunt „stampe”, orasul e „vitraliu”, vedeniile sunt „radiografii”, iar globul pamantesc e „de hartie”. Pe scurt, lumea este o biblioteca. Dar, totodata, si biblioteca este o lume. Iata de ce Dumitru Chioaru nu transcrie niciodata nimic: el scrie pur si simplu. Adica traieste. Scrisul e chiar viata lui si acesta e motivul pentru care poetul si-a asumat ironic conditia de „soarece de biblioteca”, incifrand-o alegoric in figura profesorului Mouse. (ANDREI TERIAN)
    Dumitru Chioaru (n. 19. oct. 1957, Singatin - Sibiu) este poet, critic si eseist. In prezent este profesor de literatura comparata la Facultatea de litere si Arte a Universitatii "Lucian Blaga" Sibiu si redactor-sef al revistei Euphorion.
     Fragment din volumul de poezii:

 
   “POEMUL MEMORIEI 
 
  Prietene,
  in memoria limpede avem
  putina vesnicie.
  Impotriveste-te unui copil sa se joace:
  prin porumb am pierdut odata un inel
  si-am iesit pe marginea drumului
  rugindu-l sa mi-l inapoieze - de fapt
  nu era nimeni acolo.
  Ai vazut si tu liliacul zburind
  seara: cita frica-mi era cind deodata
  il auzeam - filfiit cunoscut -
  Nu pot, prietene, sa spun mai departe
  memoria se tulbura; frinturile
  numai ramin. Daca vii ai sa vezi
  la tara linga lan boabe imprastiate de griu
  un spor parasit de lumina. Cuvintele
  nu pot sa participe. Aminteste-ti
  un drum de iarna pe care mergeam amindoi
  tacuti pina cind am strigat:
  ce-am strigat, prietene? - fulgii
  se topeau in gura. Daca strigam
  ar fi auzit padurea linistita
  poate prea linistita;
  hotarele pe care ningea
  nu puteau sa raspunda iar tu
  simteai aceeasi apasare ca mine.”