Munca actorului cu sine insusi, vol. 2 - Konstantin Sergheevici Stanislavski

Munca actorului cu sine insusi, vol. 2 - Konstantin Sergheevici Stanislavski
 

  „Toata viata voastra sa cautati linia de demarcatie care separa raul de bine in arta noastra. Cati oameni sunt printre noi care isi pun viata in slujba raului fara sa-si dea seama ca nu sunt capabili sa aiba o influenta corecta prin jocul lor asupra spectatorilor? Nu tot ce straluceste pe scena este de aur. Promiscuitatea si lipsa de principii in arta noastra au facut ca teatrul sa decada, atat la noi, cat si in strainatate. Aceleasi motive impiedica teatrul sa ocupe pozitia inalta si rolul semnificativ la care are dreptul in viata comunitatii.“
Konstantin Sergheevici Stanislavski

 

  Traducere de Raluca Radulescu

  Hardcover

 

  Despre autor:

 KONSTANTIN SERGHEEVICI STANISLAVSKI (1863–1938), unul dintre cei mai importanti creatori si teoreticieni din istoria teatrului modern, s-a nascut la Moscova, intr-o familie instarita. Inca din copilarie a avut acces la educatie si la cultura inalta si tot atunci au aparut si primele semne ale atractiei exercitate de teatru. Tanarul, care avea sa creeze o pedagogie sistematica, bazata pe principii ale unei stiinte a actoriei, a debutat mai intai pe scena, ca actor, fara sa fi urmat o institutie de specialitate. La 25 de ani, cand era deja un artist amator cunoscut, Stanislavski a intemeiat Societatea de Arta si Literatura. Atunci avea sa joace in productiile noii institutii si sa faca primele experimente ca regizor. In 1897, i s-a alaturat lui A. P. Cehov, care milita pentru un teatru popular, initiativa pe care avea s-o concretizeze chiar in 1897, impreuna cu Vladimir Nemirovici-Dancenko. Alaturi de acesta din urma, Stanislavski a infiintat Teatrul de Arta din Moscova. Primul spectacol, sub auspiciile caruia avea sa-si castige notorietatea noua institutie, a fost Pescarusul de A. P. Cehov, jucat in premiera, in prezenta autorului, si regizat de Stanislavski si Nemirovici-Dancenko. Teatrul avea sa devina cunoscut in lumea intreaga, iar Stanislavski, sa-si desavarseasca arta si sa devina un pedagog fara rival. Pledand pentru adevarul reactiilor umane in teatru si impotriva patetismului, Stanislavski a elaborat o tehnica noua de joc, precum si un set de principii, procedee si exercitii. Ele formeaza „sistemul“ lui Stanislavski. Teoria este expusa in lucrarea Munca actorului cu sine insusi, al carei prim volum a aparut in 1938, la scurta vreme dupa moartea autorului. Partea a doua a lucrarii a ramas neterminata, autorul stingandu-se din viata in urma unui atac de cord pe 7 august 1938.