Munca actorului cu sine insusi, vol. 1 - Konstantin Sergheevici Stanislavski

  „Oare cate spectacole se joaca zilnic, in intreaga lume, nu dupa esenta, ci dupa principiul «in general»? Zeci de mii. De aceea sa nu va mire daca va voi spune ca in fiecare zi, in intreaga lume, sute de mii de actori gresesc profund, prelucrand sistematic procedee scenice incorecte si periculoase. si este cu atat mai rau, cu cat, pe de o parte, insusi teatrul si conditiile artei sale il imping pe actor spre aceste obiceiuri periculoase. Pe de alta parte, insusi actorul, care cauta calea minimei rezistente, foloseste de bunavoie mestesugul «in general».“
Konstantin Sergheevici Stanislavski
  „In profesia mea, folosesc aceasta carte in fiecare zi. Ceea ce nu inseamna ca o deschid in fiecare dimineata sau ca folosesc numai exercitiile lui Stanislavski. Din nefericire, nici macar n-am timp s-o citesc foarte des. Dar ea este prezenta in felul in care gandesc teatrul. imi aminteste de profunzimea si de pasiunea cu care fiecare artist adevarat poate si trebuie sa-si analizeze propria arta.“
Yuri Kordonsky

 

  Traducere de Raluca Radulescu

  Hardcover

 

  Despre autor:

 KONSTANTIN SERGHEEVICI STANISLAVSKI (1863–1938), unul dintre cei mai importanti creatori si teoreticieni din istoria teatrului modern, s-a nascut la Moscova, intr-o familie instarita. Inca din copilarie a avut acces la educatie si la cultura inalta si tot atunci au aparut si primele semne ale atractiei exercitate de teatru. Tanarul, care avea sa creeze o pedagogie sistematica, bazata pe principii ale unei stiinte a actoriei, a debutat mai intai pe scena, ca actor, fara sa fi urmat o institutie de specialitate. La 25 de ani, cand era deja un artist amator cunoscut, Stanislavski a intemeiat Societatea de Arta si Literatura. Atunci avea sa joace in productiile noii institutii si sa faca primele experimente ca regizor. In 1897, i s-a alaturat lui A. P. Cehov, care milita pentru un teatru popular, initiativa pe care avea s-o concretizeze chiar in 1897, impreuna cu Vladimir Nemirovici-Dancenko. Alaturi de acesta din urma, Stanislavski a infiintat Teatrul de Arta din Moscova. Primul spectacol, sub auspiciile caruia avea sa-si castige notorietatea noua institutie, a fost Pescarusul de A. P. Cehov, jucat in premiera, in prezenta autorului, si regizat de Stanislavski si Nemirovici-Dancenko. Teatrul avea sa devina cunoscut in lumea intreaga, iar Stanislavski, sa-si desavarseasca arta si sa devina un pedagog fara rival. Pledand pentru adevarul reactiilor umane in teatru si impotriva patetismului, Stanislavski a elaborat o tehnica noua de joc, precum si un set de principii, procedee si exercitii. Ele formeaza „sistemul“ lui Stanislavski. Teoria este expusa in lucrarea Munca actorului cu sine insusi, al carei prim volum a aparut in 1938, la scurta vreme dupa moartea autorului. Partea a doua a lucrarii a ramas neterminata, autorul stingandu-se din viata in urma unui atac de cord pe 7 august 1938.