Mostenirea teologica. Scrieri alese - sf. Ilarion Troiski

 

  „Un om extraordinar, propovaduitor inflacarat, slujitor ravnitor al altarului, Arhiepiscopul Ilarion era foarte apreciat de clericii din Moscova si iubit de popor. Insasi infatisarea lui se impunea prin maretia si eleganta sa austera. «Iata un adevarat ierarh!» – aceste cuvinte se nasteau involuntar in mintea tuturor celor care il vedeau.” 

  Arhiepiscopul Ilarion Troitki a fost unul din stalpii pe care Dumnezeu a intarit Biserica Rusa in timpul prigoanelor bolsevice. El a fost ajutorul de incredere al Sfantului Patriarh Tihon; datorita energiei lui nesecate, in Moscova a fost refacuta unitatea bisericeasca. Arestat de comunisti, este intemnitat in lagarul mortii de la Solovki. Arhiepiscopul Ilarion privea lumea cu ochi duhovnicesti si toate le lucra spre folosul sufletesc. El spunea ca inchisoarea este o scoala pretioasa de cultivare a virtutilor. „Daca esti nedreptatit si prigonit, spunea el, iata un prilej bun de cultivare a nevointelor; daca cineva te jigneste sau te bate, trebuie sa te smeresti, iubindu‑l pe cel ce‑ti doreste raul”… Mai ales multumita lui, in anii ’20, lagarul de la Solovki a fost un fel de vatra duhovniceasca, langa care multi au aflat mantuirea. Trimis in exil pe viata in Kazahstan, pe drum s‑a imbolnavit grav de tifos si a murit. 

  Pentru viata lui sfanta si marturisirea adevarului lui Hristos in cele mai cumplite vremuri ale prigoanei, in anul 1999 a fost proslavit de Biserica in ceata sfintilor.  

 

  Traducere:  Lucia Cornea