Mitul bolii psihice - Parintele Filothei Faros

Este deja un fapt cunoscut ca pana in prezent au fost formulate foarte multe si variate pareri despre natura bolii psihice, osciland de la a considera boala psihica ca o anomalie biomecanica pana la aceea care neaga cu totul existenta ei. Multe din parerile ce intra in aceasta ultima categorie nu doar ca nu sunt exagerate, dar se sprijina pe argumente foarte serioase. Asadar, nimeni nu poate nega faptul ca celei careia obisnuim sa-i spunem boala psihica ii lipsesc anumite trasaturi constitutive bolii. Boala este o stare naturala ce obliga deseori, insa nu totdeauna, persoana suferinda sa-si asume un anumit rol de bolnav, care este o stare sociala, asemenea rolului de tata sau de cetatean. Este posibil ca cineva sa sufere de o boala, dar sa nu-si asume rolul de bolnav, iar alteori sa joace acest rol fara sa fie bolnav cu adevarat. Omul, in fiecare caz in parte, este totusi cel care hotaraste daca va intra sau nu in acest rol. In cazul celui pe care ii numim bolnav din punct de vedere psihic, rudele si psihiatrul sunt cei care, de regula, ii impun acest rol, situatie pe care cel in cauza o poate refuza. Societatea este cea care va interveni atunci pentru a forta persoana respectiva sa accepte ceea ce vor institutiile medicale respective sa-i impuna, facand apel la politie si inchizandu-l la casa de nebuni. Daca boala psihica ar fi o anomalie de natura bio-mecanica, am putea-o numi simplu boala si nu ar mai avea nevoie de epitetul psihica. Poate ca ceea ce numim de obicei boala psihica nu este deloc boala, iar persoanele ce sufera de aceste tulburari nu sunt altceva decat niste oameni neadaptati social sau care se gasesc intr-un conflict de interese cu anumite grupari sau organisme. Faptul ca boala psihica pare sa fie mai degraba o dificultate de adaptare la mediul social decat o boala in sens clasic, este intarit si de caracterul asistentei psihiatrice care, dupa lege, este obligatorie, in timp ce in cazul bolii trupesti tratarea ei nu o mai impune nimeni cu forta.