Misterul lui Edwin Drood - Charles Dickens

  Edwin Drood este pe pragul de a o lua de sotie pe Rosa, dar rup logodna. Nu trece mult si Edwin dispare. Oare a fost ucis? Oare i-a venit de hac unchiul cel gelos, indragostit de tanara sa logodnica?

  Iata intrebarile cu care se confrunta cititorul in Misterul lui Edwin Drood, ultimul roman al lui Charles Dickens, aparut chiar in anul mortii scriitorului. Enigma a ramas nedescifrata. Dar cartea nu este doar o fictiune de suspans, ci si un roman de atmosfera, in care lumea din Anglia victoriana se impleteste cu un univers fantastic halucinant.

 

  Traducere de Nicolae Popescu

  Hardcover

 

  Despre autor:

 Charles Dickens este un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile sperante, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey si fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichitati), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre doua orase (ultimele doua, romane istorice). Se naste la 7 februarie 1812, in Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John si al Elizabethei Dickens. In 1817, familia sa se muta in Chatham, Kent, in 1822 mutandu-se din nou, in cartierul Camden Town, Londra. Primii ani ai vietii au fost unii foarte fericiti, petrecandu-si timpul liber in compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett si Henry Fielding. Familia sa facea parte din nobilimea de mijloc si i-a asigurat educatia la o scoala privata, dar totul avea sa se schimbe dupa ce tatal sau a pierdut o suma mare de bani in distractii si straduindu-se sa-si mentina pozitia sociala, familia fiind trimisa la inchisoarea datornicilor. La varsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca sa munceasca zece ore pe zi in fabrica de crema de ghete a lui Warren (aflata in apropiere de statia de cale ferata Charing Cross), pentru sase silingi pe saptamana. Cu acesti bani trebuie sa-si achite cazarea si sa incerce sa-si ajute familia. Dupa o perioada de timp, situatia familiei se imbunatateste in urma unei mosteniri venite din partea familiei tatalui. Familia Dickens iese din inchisoarea saracilor, dar mama il lasa pe Charles sa lucreze in continuare la fabrica de crema de ghete. Dickens n-o va ierta niciodata si acest resentiment, precum si situatia grea a clasei in mijlocul careia si-a trait o parte din copilarie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea sa-i spuna mai tarziu biografului sau: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio incurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimanui de care sa-mi amintesc, asa ca, ajuta-ma, Doamne!”. Din 1827 a inceput sa lucreze ca functionar intr-un birou de avocatura, avand sansa sa ajunga avocat. Nu i-a placut insa aceasta profesie si dupa o scurta perioada de timp, in care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatand dezbaterile parlamentare si calatorind prin Anglia cu postalionul, ca sa scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schite de Boz” (in engleza Sketches by Boz), Boz fiind pseudonimul sau literar. Va continua sa publice in ziare cea mai mare parte a vietii. In acesti ani publica primul sau roman, The Pickwick Papers. Prima sa povestire a fost publicata in Monthly Magazine, in anul 1833, cu pseudonimul Boz. Cu acelasi pseudonim a publicat si in Morning Chronicle si London Evening Chronicle. Povestirile au devenit foarte populare si in 1836 au fost reunite in volumul Sketches by Boz. Tot in anul 1836, Dickens a acceptat postul de editor la revista Bentley's Miscellany, o pozitie pe care a detinut-o timp de trei ani, perioada in care editorul William Hall se angaja sa ii publice The Pickwick Papers in 20 de numere lunare, apoi Oliver Twist in1838 si The Life and Adventures of Nicholas Nickleby in1839, de asemenea, publicate lunar in Bentley's Miscellany Pe 2 aprilie 1836 se casatoreste cu Catherine Hogarth, impreuna cu care va avea zece copii. In acest an accepta un post de editor la Bentley's Miscellany, unde va ramane pana in 1839. Alte doua ziare la care a publicat foarte mult au fost Household Words si All the Year Round. In 1842, in timp ce vizita Statele Unite, a incriminat sclavia. A investit o parte a drepturilor sale de autor intr-un ziar radical nou, Daily News. A devenit astfel editor si in primul numar, in ianuarie 1846, a scris un articol in care pleda pentru educatie, libertate religioasa, egalitate in fata legii. Ziarul n-a avut succes si a demisionat din functia de editor iar in 1850 incepea sa editeze revista saptamanala Household Words. Tot in 1850 a aparut celebrul roman David Copperfield. A publicat in Household Words, sub forma de foileton, romanul sau social Hard Times (1854). In 1959 a scos o alta revista, All the Year Round, in care a publicat romane ale unor scriitori britanici ai momentului, precum si propriile scrieri: A Tale of Two Cities (1859) si Great Expectations (1860-1861). A continuat sa publice in aceasta revista pana la moartea sa. In 1868 divorteaza de sotia sa, dar aceasta va locui la Gad’s Hill pana la moarte. Dickens continua sa lucreze si sa faca turnee de promovare a romanelor sale, iar in 1868 face a doua calatorie in SUA, unde remarca schimbarile survenite in urma Razboiului Revenit in Anglia, deasemenea isi continua turneele in Scotia si Irlanda. In timpul unui astfel de turneu sufera un prim infarct in anul 1869 dupa care urmeaza o perioada de odihna. Desi la inceput au fost fericiti, Catherine era acum obosita si nu-i mai putea oferi lui Dickens energia de care avea nevoie. Primele semne de insatisfactie aparusera in 1855, cand mersese sa se intalneasca cu prima lui iubire, Maria Beadnell, care era de asemenea casatorita. Pe 9 iunie 1865, in timp ce se intoarcea din Franta, unde fusese sa o vada pe Ellen Ternan (o actrita pe care o cunoscuse in 1857), Dickens este implicat intr-un accident de cale ferata in care sase vagoane ale trenului in care se afla aluneca de pe podul peste care acesta trecea. Singurul vagon de clasa intai care ramane pe sine este cel in care se afla Dickens, impreuna cu Ellen si mama acesteia. Petrece un timp intre viata si moarte, pana cand vin ajutoare si cand pleaca in sfarsit, isi aminteste de manuscrisul neterminat al romanului Our Mutual Friend (Prietenul nostru comun) si se intoarce la vagon. Reuseste sa evite un posibil scandal, cauzat de prezenta Ellenei si a mamei acesteia, dar incidentul lasa urmari grave in starea lui de spirit. Ellen va continua sa-i fie prietena si, probabil, amanta, tot restul vietii. Petrece mult timp in intalniri cu publicul cititor, unde citeste din cele mai bune romane ale sale. Fascinatia sa pentru teatru ca mijloc de evadare din real este reflectata in romanul Nicholas Nickleby. Fara indoiala, cel mai cunoscut roman al lui Charles Dickens este “Marile sperante” (1860), care urmareste destinul orfanului Pip, nepot al unui fierar, care vine la Londra cu visul de a deveni gentleman. Averea, care il ajuta sa acceada in inalta societate, ii este daruita lui Pip, fara ca acesta sa stie adevarul, de catre un fost ocnas, pe care tanarul il ajutase odata. Banii ii parvin printr-un avocat, Jaggers, care ii comunica faptul ca dorinta protectorului bogat este ca “baiatul (Pip) sa fie scos din viata pe care o duce si sa fie educat pentru a deveni un gentleman. Intr-un cuvant, sa fie educat ca un tanar cu mari sperante”. De la acest moment incolo, Pip isi ignora prietenii saraci, iar comportamentul sau este tot mai mult falsificat de prejudecatile timpului. La momentul adevarului, intalnirea cu fostul ocnas, Magwich, care ii daruise banii, Pip este debusolat: “Sila pe care o simteam – spune el – fata de omul acesta, teama pe care mi-o trezea, scarba cu care ma chirceam de frica lui n-ar fi putut sa fie mai mari daca ar fi fost cea mai cruda fiara”. Consecintele sunt dezastruoase pentru tanarul care considera ca banii ocnasului sunt “murdari”, renunta la avere si la “marile sperante”. Pana la urma va gasi resursele interioare ca sa depaseasca acest moment si sa-si reconstruiasca o situatie onorabila. Pe 2 decembrie 1867 are prima intalnire cu cititorii in Statele Unite, la New York. Aceste intalniri cer insa mult efort si vor contribui la deteriorarea starii lui de sanatate. Se stinge din viata la 9 iunie 1870, in urma unui atac de cord. Este inmormantat in Coltul poetilor din Catedrala Westminster.