Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase - Dan Alexe

Editie revazuta si adaugita

Prefata de Radu Paraschivescu

„Roscata amara“ inmiresmata cu trei noi povestiri, versiunea 2. 0 a scandaloaselor aventuri erotico-literare ale lui Dan Alexe.

„Rar mi-a fost dat, in ultima vreme, sa citesc ceva mai viu si mai vibrant, mai uman si mai firesc, mai arzator, mai dramatic, mai curgator si mai abrupt, mai vesel si mai trist, mai suculent, mai poznas, mai poetic, mai ame- si amu-titor. Si rar am vazut, de cand sunt editor de carte, un asemenea talent in (orgolioasa) desfasurare. Dan Alexe nu tine neaparat sa se aseze in albia unui gust impus de critica, a unei tendinte, a unei mode. Da impre¬sia ca scrie ca sa-si faca siesi o placere ‒ si cred ca si-o face. Il intereseaza prea putin daca textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o rastignire. Dan Alexe scrie in temeiul unei inzestrari formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele si al unei pofte navalnice, aproape carnale, de-a face literatura din orice. Ii place sa astearna povesti. Ii place la nebunie. Dar il banuiesc ca-i place si sa ghiceasca reactia cititorului.  Stupoare, jubilatie, rusine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, cainta ‒ toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roscata amara. O singura reactie lipseste: indiferenta.“ — RADU PARASCHIVESCU
 
„Cand incepi o relatie de amor cu o femeie, daca nu-i gasesti un apelativ clar de la inceput si vreo doua porecle doje-nitoare bine rodate, te poti trezi ca nu stii cum s-o strigi cand ai ratacit-o.  Am scris «amor», dar e cu iubirea cum e si cu religia: odata ce-ai nimerit in ea si ai simulat extazul, parca ti-e rusine dupa aia de apostazie. Multi se instaleaza intr-o «iubire» ca intr-o religie lenesa.  De altfel, imi plac femeile obosite si, daca se poate, cu ceva talent. Soldurile sunt optionale. Harpiste, poetese ratate, artiste conceptuale cu palarii barbatesti, locul vostru e langa mine. Sunt unul din putinii oameni care poseda un dictionar pali-german si care au baut cu generalul Dudaev in forma sa terestra. Mai am si o colectie de bile de sticla, despre care voi vorbi la locul potrivit.“ — DAN ALEXE

DAN ALEXE (n. 1961) este scriitor, cineast, jurnalist si traducator. A realizat filme documentare in Cecenia, Afganistan, Pakistan, Kosovo si Asia Centrala. In Romania, a facut parte ‒ impreuna cu Dan Petrescu, Luca Pitu, Alexandru Calinescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei ‒ din asa-numitul „grup de la Iasi“, care in anii ’80 a cautat sa faca o opozitie culturala structurata regimului comunist. A parasit Romania in 1988, in momentul publicarii in revista Agora de la Washington a piesei sale de teatru Ramaieni, despre ravagiile protocronismului, in care anticipa curentul „dacopat“. A participat la filmul documentar Dezastrul rosu (Belgia, 1988), care denunta regimul lui Ceausescu. Stabilit in Belgia, a colaborat, ca ziarist freelance, cu BBC si Europa Libera, iar ulterior cu publicatiile grupului german WAZ. A trait lungi perioade in Caucaz, Balcani sau Afganistan, unde a predat jurnalismul; a cunoscut razboaiele din Cecenia si Bosnia si a facut un film despre cantaretul mistic pakistanez Nusrat Fateh Ali Khan. Specializat in islamul mistic contemporan, a participat la volumul colectiv Géopolitique du Caucase (Ed. La Découverte, Paris, 1996) cu capitolul despre islamul cecen si cel nord-caucazian. Anterior, activitatea lui publicistica inclusese traduceri din latina renascentista (in volumul colectiv Poetica Renasterii,  Bucuresti, 1986) sau studii despre tigani si Joyce („Les Tsiganes et le jazz dans le Finnegans Wake“, in Etudes Tsiganes, Paris, 1989). Filmul sau Howling for God / Iubitii Domnului, despre dervisii urlatori din Balcani care practica un foarte violent ritual de yoga islamica, a obtinut Premiul Criticii Internationale la Festivalul din Amsterdam (1998) si Premiul Ministerului Francez al Culturii la Festivalul Musée de l’Homme (Paris, 1998). Cu acelasi film a participat la festivalurile de la Cannes si Hollywood (1999). I s-a decernat Marele Premiu al Musée de l’Homme pentru Cabal in Kabul (2007), film despre ultimii evrei din Afganistan, urmat in acelasi an de cele mai mari distinctii la festivalurile Flahertiana din Rusia (Moscova si Perm, 2007), Astra (Sibiu, 2007) si de Premiul Publicului la Nyon (Elvetia, 2008). A publicat teatru in volumul ingrijit de Luca Pitu, Lumea ca spoiala si impovarare (Editura Opera Magna, Iasi, 2012), povestiri (Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase, Humanitas, 2014; In punctul lui rebbe G., Polirom, 2016), eseuri culturale (Dacopatia si alte rataciri romanesti, Humanitas, 2015) si un roman (Pantere parfumate, Polirom, 2017). Blogul sau este foarte urmarit in mediile culturale din Romania.

RECENZII