Octavian Soviany s-a nascut pe 23 aprilie 1954, la Brasov. Studii: Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor in Filologie al Universitatii din Bucuresti (2008).
Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie si critica.
Debut editorial: Ucenicia batrinului alchimist (Dacia, 1983).

Volume de versuri, intre care: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de moda veche (Pontica, 2004), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Romaneasca, 2006), Pulberea, praful si revolutia (Casa de Editura Max Blecher, 2012; Pepel, prah in revolucija, traducere in limba slovena de Ales Mustar, IRIU Institut, Ljubljana, 2013); Calcaiul lui Magellan (Cartea Romaneasca, 2014).

Romane: Textele de la Monte Negro (Pontica, 2003; ed. a II-a, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Romaneasca, 2012), Viata lui Kostas Venetis (Cartea Romaneasca, 2011), Moartea lui Siegffied (Cartea romaneasca, 2015).
A mai publicat volume de teatru si critica literara, iar in 2014, i-a aparut la Casa de Editura Max Blecher traducerea din Charles Baudelaire, Florile raului.
Este detinatorul mai multor distinctii si premii literare.

Fragment:
" Prelegerea 10
Dusumeaua e acoperitd cu maini si picioare de ceara. Intra Orfeu cu o matura si un faras urias.
ORFEU: De ce n-ai maturat in atelier, Sganarel, tica-losule? (Dupa o vreme.) Ieri am reusit sa adun doar o mie treizeci de perechi de picioare. In ritmul asta n-o sa ispravesc niciodata. Nu mai am nicio pica-tura de energie.
MARESALA: Buna dimineata, Orfeu. Ai inceput sa simti si tu niste furnicaturi in picioare, dragostea mea?
ORFEU: E probabil din pricina maturatului. Matur de treizeci si sase de ore si banuiesc ca n-o sa ispra-vesc niciodata. (Furios.) Mi-a racut-o ticalosul de Sganarel!
MARESALA: Ti-as da o mana de ajutor, dragostea mea, daca n-as fi trecut intr-o alta stare de agregare.
ORFEU: (Privind-o atent) Dumneavoastra nu sunteti dona Elvira. Aveti soldurile prea late si sanii prea mici. Banditul de Sganarel nu avea deloc simlul proportiilor.
MARESALA: N-ai pus inca masa, iubitule? Ai uitat ca m-ai invitat in seara asta la cina?
ORFEU: Eu? Iertati-ma, dar in casa asta de obicei nu se cineaza.
MARESALA: Pentru mine poti sa faci o exceptie, dragostea mea. (Cu nostalgie.) Cu mine ai compus totusi trei simfonii.
ORFEU: Va doamna. Simfonii compunea valetul meu, Sganarel. Sarcina mea in aceasta casa se reduce la curatenie.
MARESALA: Ma asteptam sa gasesc o fata alba de masa, niste flori, cateva
ORFFEU: Imi pare rau, doamna, sunteti victima unei manipulari ordinare.
MARESALA: Ai dreptate, Orfeu, suntem amandoi niste victime. (Privindu-l compatimitor.) Stii ca o sa te faci si tu de ceara, dragostea mea?
ORFEU: Casa asta e plina de picioare de ceara de cand pe sotia mea a muscat-o o broasca raioasa.
MARESALA: Cum? Ai uitat ca m-ai luat de nevasta, Orfeu?
MUSEA: (Care apare din intuneric.)Si pe noi, Pentesileea Sergheevna.
MARESALA: Hai, vino si ia-ma de mana, iubitule. N-ai zis tu ca vrei sa murim impreuna?
MUSEA: (Care apare din intuneric.) N-o asculta, Orfeu. Nu vezi doar o statuie de ceara?
MUSEA: O iluzie optica.
ORFEU: Intr-adevar, am inceput sa simt niste furnica-turi in picioare.
MARESALA: Fiindca nu vrei sa ma iei de mana, iubitule. Vino si odihneste-te in bratele mele, Orfeu. Vino sa-ti dau iarasi lectii de armonie.
ORFEU: (Ridicand un picior de ceara de jos.) Vreti sa spuneti: anatomie...
KATIUSA: (Care apare din intuneric.) (...) "