Mestesugul bucuriei. Vol. 2 - Monahia Siluana Vlad

 

Intr-o lume caracterizata de o tendinta evidenta de individualizare, de izolare si deresponsabilizare, ce risca sa devina un simplu spatiu al difuzarii si consumului de informatie, dialogul crestin initiat prin intermediul conferintelor duhovnicesti pune pe oameni in comuniune cu Biserica si cu adevarul mantuitor al ei. Tocmai acest lucru l-a urmarit autoarea: sa sadeasca in sufletele crestinilor prezenti la aceste intalniri duhovnicesti sentimentul increderii si sigurantei in lucrarea lui Dumnezeu in viata lor. Si pentru ca aceasta realitate ontologica, a prezentei harului lui Dumnezeu in fiecare din noi, sa fie si mai clar subliniata, Maica Siluana ne propune noua, cititorilor, continuarea acelor dialoguri, de data aceasta in spatiul nostru privat, acasa, noi cu noi insine, in spatiul cel de taina al sufletului nostru, la umbra invataturilor Sfintei Scripturi, a Sfintilor Parinti si a rugaciunii Bisericii. Asa cum ne-a obisnuit deja prin scrierile sale, Maica Siluana Vlad se remarca si in volumul de fata printr-un energic optimism duhovnicesc, surprinzand pe cititor prin atitudinea cu care abordeaza suferinta, necazurile si problemele cotidiene, fara ca acesta sa simta din partea autoarei vreo tendinta de indiferenta sau de superficialitate. Adeseori omul experimenteaza suferinta ca pe un rau, neincrezator de faptul ca prin puterea Harului Sfant incercarea poate fi sansa de reintoarcere fiintiala a sa spre Dumnezeu. Intelese in acest sens, pozitiv, incercarile devin „locuri de intalnire cu Hristos”, mijloace de inviere a bucuriei sfinte in sufletele noastre. Bucuria duhovniceasca nu este un sentiment, nu este satisfactie, placere, amuzament sau o simpla senzatie de multumire. Nu este o lucrare a afectivitatii noastre, ci „o roada a Duhului”, adica o lucrare a Duhului Sfant in duhul nostru. Maica Siluana Vlad nu ne vorbeste ideatic despre bucurie, ci doreste sa ne descopere, cu fiecare rand in parte pe care il citim, „mestesugul bucuriei”. Nu un mestesug al vreunui iscusit artizan, ci unul accesibil fiecaruia. Invatand mestesugul bucuriei invatam sa ne cunoastem pe noi asa cum ne cunoaste Dumnezeu. Ne descoperim pe noi insine, ne zarim propria statura duhovniceasca, aflam ce vom deveni prin harul lui Dumnezeu. Si pentru ca orice mester isi are propria taina dupa care face lucrurile, Maica Siluana Vlad ne impartaseste cheia bucuriei: iertarea, intrucat iertarea este mestesugul bucuriei. Prin cuvintele sale, Maica Siluana Vlad ne incredinteaza de faptul ca bucuria este o stare de liniste ce ni se infatiseaza liturgic, o vocatie mereu actuala a Bisericii. Diac. Catalin Vatamanu