Medicii si Biserica, volumul XVII. Resacralizarea relatiei medic-pacient - Volum Colectiv

Stimate domnule Academician al Academiei de Stiinte si Arte
din Salzburg, Felix Unger, domnule Vicepremier Vasile Sebastian Dancu, domnule Director al Spitalului Judetean de
Urgenta Bistrita, Dr. Mircea Gelu Buta, preacucernici parinti,
domnilor si doamnelor! Am inteles din genericul celui de-al XVIlea Seminar International de Medicina si Teologie ca preocuparea din anul acesta o intitulam „Resacralizarea relatiei medicpacient”. Cred ca pentru a ajunge sa realizam acest obiectiv,
trebuie sa pornim de la doua premise: prima ca exista Dumnezeu si a doua premisa este ca Dumnezeu l-a facut pe om trup si
suflet si atunci aceste doua premise le imbratiseaza si medicul
de astazi, ca si cel din veacurile trecute, ceea ce intre el si bolnav
se va resacraliza.
Acum, noi credem si marturisim ca Medicul cel Mare este
Domnul Iisus Hristos. In Evanghelia dupa Matei, in capitolul 4,
versetul 23, ni se spune referitor la timpul cand Domnul Iisus
Hristos era pe pamant: „Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand
in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind
toata boala si neputinta in popor”. El, Doctorul cel Mare, care a
tamaduit si tamaduieste si va tamadui pana la sfarsitul veacurilor
oamenii neputinciosi, pleca de la aceasta premisa: ca omul are
trup si suflet, ba mai mult socotea ca neputinta trupului, neputinta
fizica isi are obarsia in pacat. Va citesc doar un verset. A tamaduit
bolnavul care suferea de 38 de ani si, dupa ce l-a gasit in templu 
6 † ANDREI, ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT
rugandu-se si multumindu-i lui Dumnezeu, a zis asa: „Iata ca teai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu iti fie ceva
mai rau” (Ioan 5, 14). E clar ca Domnul Hristos facea o legatura
directa intre pacat si boala.
Acum veti zice ca ne folosim doar de texte scripturistice, care
le primesc cei ce cred in Dumnezeu, dar ne putem folosi si de
alte afirmatii. Inca din antichitate era conceputa o legatura intre
suflet si trup si, daca aducem in discutie dialogul dintre Platon
si Charmides, aflam ca el le reprosa grecilor lui ca au pierdut
aceasta realitate, cum ca intre suflet si trup este o legatura directa, laudandu-i, in schimb, pe daci, care realizau ca exista legatura puternica intre trup si suflet. Va dau cateva fraze pe care leam luat din acest dialog, insa pe care le-a folosit si marele nostru
patrolog Ioan Coman si zice asa: „Socrate povesteste de convorbirea pe care a avut-o cu unul din medicii traci ai lui Zamolxis, despre
care se zice ca ei confera si nemurirea. Zamolxis, regele nostru, zeul,
proclama ca dupa cum nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara cap,
nici capul fara trup, tot asa nu trebuie sa incercam a vindeca trupul
fara suflet; acesta este motivul pentru care multe boli scapa medicilor
greci. Aceasta pentru ca ei neglijeaza ansamblul sau totalitatea careia
ar trebui sa ii acorde atentie, intrucat daca totalitatea nu sta bine, e
imposibil ca partea insasi sa stea bine. Din suflet pleaca totul: si cele
bune in trup, si noul intreg. Din suflet se raspandesc acestea toate, asa
cum durerea vine de la cap la ochi, trebuie deci in primul rand si mai
presus de orice sa ingrijim sufletul, daca vrem sa se gaseasca in buna
stare corpul si celelalte parti ale corpului”