Marea Antologie a Epigramei Romanesti - Efim Tarlapan

Epigrama Romaneasca a demonstrat pe parcursul celor aproape cinci secole (de la Nicolaus Olahus, ca sa nu mai vorbim de folclor; prin urmare, mai corect arfi: „pe parcursul a mai mult de cinci secole") ca si-a insusit intreaga arta a comicului ce presupune surprinderea contrastului, paradoxului, „sublimul rasturnat", polisemia, ambiguitatea, me-tateza si antimetateza (inversarea sintactica, conversia si toate celelalte (a se vedea studiul dat al lui Elis Rapeanu, Epigrama in literatura romana, Brasov, 2001).

Prezentul florilegiu, ales "pe spranceana" de Efim Tarlapan, care, ca si alti colegi basarabeni, se manifesta epigramatic, e o dovada ca epigramistii romani se pot pune sub semnul unei epigramiade unitare, ca promoveaza si continua o traditie multiseculara cu profesionalism, ca sunt solidari ca „gasca", fara a fi "gascari", ca sunt dinamici in plan cultural si social, ca... pot scrie cu adevarat epigrame. -- Mihai Cimpoi

RECENZII