Maramures

„Toate majorele chestiuni existentiale care strabat romanul Maramures sunt formulate pe fondul - ori, mai bine zis, distribuite la nivelul texturii intime - a ceea ce putem numi agitatia de umplutura. O vesela ori melancolica zbantuiala cuprinde intreaga carte, personajele se tot intalnesc, comunica prin toate mijloacele, isi dau intalnire prin hoteluri, cafenele, stadioane, calatoresc incoace si incolo. Tot acest frenetic turbion de intalniri si conversatii are ceva de manual de tipul Invatati limba (cutare) fara profesor (un Englezeste fara profesor scrisese candva Ionesco, o prima varianta la Cantareata cheala), convocand neverosimil de compact banalitatea gesticulatiei cotidiene a vietii moderne. E o agitatie fara scop, cu scopul, de fapt, de a umple vidul existentei: asta s-ar putea spune, daca le-am acorda oarecare realitate psihologica personajelor, care par insa a fi marionetele Autorului.“ - Nicolae Barna