Manual de tehnica a masajului terapeutic si kinetoterapia complementara. Volumele 1, 2, 3 - Anghel Diaconu

Masajul este o procedura terapeutica nonfarmacologica ce se practica inca din antichitate, in beneficiul oamenilor, pentru a le da o stare de bine sau pentru a le alina suferinta.
In prezent, masajul este solicitat din ce in ce mai mult, atat pentru intretinere corporala, cat si ca terapie in diferite afectiuni. 
Cine maseaza, ce si pentru ce? 
Practicarea masajului, pentru care diferite persoane se formeaza si se specializeaza profesional, are doua directii de utilizare, respectiv masajul de intretinere pentru populatia aparent sanatoasa si masajul terapeutic, pentru pacientii cu diferite patologii. In acest context, nu poate fi indiferent cine dezvolta programul de masaj, asupra cui, in ce scop si ce tip de masaj efectueaza. 
a. Aplicarea masajului terapeutic pe pacienti impune, in prealabil, o evaluare medicala a acestora, pentru selectarea lor si pentru stabilirea tipului de masaj si a modului in care se aplica, in vederea dezvoltarii programelor de terapie fizicala de recuperare. Formarea profesionala a celor care vor practica masajul terapeutic trebuie sa fie cea de fizioterapeut (balneofizioterapie si masaj, balneofiziokinetoterapie si masaj, fiziokineto-terapie si masaj), cu diferite nivele de pregatire pentru domeniul medical (asistent de recuperare cu scoala postliceala, kinetoterapeut cu studii superioare, cat si de la sectiile de recuperare din cadrul facultatilor de profil). Toti cei sus mentionati au o pregatire complexa (cu o programa analitica de studiu corespunzatoare nivelului de pregatire) in ceea ce priveste indicatiile si patologia afectiunilor, care sunt obiectul activitatii privind terapia aplicata pacientului, si participa la dezvoltarea programelor complexe de recuperare prin terapie fizicala, in care este inclus si masajul terapeutic. Pentru kinetoterapeutii de profil sportiv, programul de invatamant include in curriculum pregatirea pentru masajul terapeutic efectuat in contextul programelor cu caracter profilactic, obiectul activitatii desfasurandu-se asupra persoanelor sanatoase. 
b. In prezent, exista – in afara scolilor de fizioterapie de tip postliceal sau formare universitara, cu programa analitica specifica nivelului de pregatire – numeroase scoli de recalificare si de formare pentru maseuri (de 6-9 luni, cu numar limitat de ore) cu programa de studiu specifica nivelului de pregatire si timpului de studiu, in care se invata si se practica numai masajul. Cei care urmeaza aceste cursuri trebuie sa practice numai masaj,, de intretinere”. Aceasta noua categorie profesionala incepe sa se constituie ca factor de presiune pentru domeniul medical al fizioterapiei, justificand presiunea printr-o extensie de curriculum cu elemente de patologie, dar fara suport teoretic si practic justificativ pentru pacienti. Maseurii care practica masajul de intretinere nu cunosc fundalul de formare si continutul aspectelor specifice de fizioterapie, particularitatile pentru pacientul de tratat si limitele de competenta, considerand masajul efectuat drept panaceum. Diferenta este semnificativa, asa cum si baza de formare in curriculum pentru acestia este diferita. Este obligatoriu sa se respecte limitele de competenta in aplicarea terapiei prin masaj, in functie de cazuistica si de pregatire. Maseurul – care este pregatit teoretic si practic pentru aplicarea unui masaj de intretinere sau alte categorii cuprinse sub titulatura de masaj,, de punere in forma”, isi poate exercita aceasta profesie numai in cazul persoanelor aparent sanatoase. Circuitul in care se poate desfasura acest program apartine sectorului de tip spa (cu programe profilactice de tip primar), sectorului cosmetic si de intretinere corporala si se dezvolta la solicitarea persoanelor. Desi nu apartin domeniului medical, aceste activitati ar trebui monitorizate periodic de catre reprezentanti medicali de specialitate. 
Exista diferite implicatii, de la ineficienta aplicarii masajului, la agravarea unor cauze, sau la speculatia financiara. Diferenta de calificare si competenta profesionala – criterii inca nerespectate in diferite zone de aplicare a masajului de intretinere sau a celui terapeutic, pot aduce prejudicii atat persoanelor aparent sanatoase, cat si pacientilor cu diferite afectiuni si, nu in ultimul rand, domeniului medical de profil.
Aceasta lucrare este aprobata de catre Ministerul Educatiei Nationale cu Ordinul Nr. 5455/18. 10. 2010, ca MANUAL DE TEHNICA A MASAJULUI TERAPEUTIC SI KINETOTERAPIA COMPLEMENTARA, pentru studiu la toate nivelele de invatamant de specialitate.
Manualul trebuie folosit obligatoriu la predare in cadrul modulului de masoterapie pentru pregatirea tuturor celor care vor practica masajul, indiferent de nivelul de studii, deoarece corespunde programei analitice pentru toate scolile cu pregatire in domeniu.
Corpul uman poate beneficia de masaj, terapie care prelucreaza toate tesuturile (tegument, tesut adipos, conjunctiv, muscular, osos, cat si diverse aparate si sisteme) si in mod special, aparatul locomotor (articulatii, capsula, ligamente). Sunt putine afectiuni ale corpului care nu pot beneficia de terapia prin masaj. 
Masajul de tip sedativ, excitare – stimulare, actioneaza atat prin efectul direct, mecanic, cat si prin componenta psiho-comportamentala.
Abordarea „starii de bine” a pacientilor privind problematica somatic-organica si cea cognitiv-comportamentala prin aceasta forma si solutie terapeutica la problematica pacientului (mai ales pentru suferintele de tip locomotor) a facut in multe situatii ca masajul terapeutic sa fie mitizat si ravnit. Daca terapia prin masaj este minimalizata, pacientul nu beneficiaza de o forma eficace si mai putin iatrogenizanta, cu indicatii pentru anumite situatii la limita sau in contextul interfetei intre fiziologic si patologic si poate produce efecte secundare sau perverse.
Tinand cont de multitudinea de situatii – in stare disfunctionala, cvasinormala sau de tip patologic – si de consecintele disfunctionale, conform clasificarii internationale functionale (ICF), aplicarea si adaptarea tehnicilor de masaj terapeutic se decid si se efectueaza personalizat, pentru fiecare pacient. Masajul trebuie sa se practice prin prisma sintagmei,, medicina bazata pe dovezi”.


Prof. Dr. Adriana Sarah NICA
Specialist in Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie

RECENZII