Manastirea Vacaresti din Bucuresti, de la origini pana astazi - Octavian-Dumitru Marinescu

Lucrarea urmareste recuperarea istoriei culturale si religioase a Manastirii Vacaresti, ctitorie voievodala a domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat. Una dintre cele mai reprezentative creatii arhitecturale medievale din Tara Romaneasca, monument de o exceptionala valoare istorica si artistica, Manastirea Vacaresti a fost, si a ramas in memoria Bisericii noastre, dar si a credinciosilor ei, unul dintre cele mai limpezi repere ale Ortodoxiei agresate de ateismul demolator al regimului comunist din Romania anilor ’80 ai secolului trecut.
In paginile acestei lucrari monografice se incearca o reconstituire fundamentata documentar a ceea ce a insemnat pentru cultura si spiritualitatea romaneasca ortodoxa marea si importanta ctitorie a Mavrocordatilor, salvandu-se astfel din uitare si ignoranta un capitol luminos al istoriei noastre bisericesti. In acest sens, demersul autorului, acela de a readuce in actualitatea cercetarilor Manastirea Vacaresti, demolata in anul 1986 din ordin dictatorial, era unul necesar, iar materializarea sa intr-o lucrare consacrata unuia dintre monumentele bisericesti cu valoare de simbol este cu adevarat binevenita.

Lucrarea este structurata in sase sectiuni de fond, fiecare dintre acestea desfasurandu-se in mai multe subcapitole, al caror scop il constituie analizarea amanuntita a temei centrale. Exista si o parte anexa a lucrarii, care alcatuieste o sectiune documentara extinsa. Pe parcursul intregii lucrari, autorul realizeaza o riguroasa analiza monografica a Manastirii Vacaresti pe patru planuri esentiale: istoric, artistic, administrativ si cultural.
Partea istorica urmareste identificarea datelor istorice esentiale din viata manastirii: ctitorirea ei, intre anii 1716-1723, de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat, sfintirea acesteia (1723), inchinarea ei Patriarhiei Ierusalimului (1721), mentionarea ei in diferite hrisoave domnesti de-a lungul timpului, transformarea ei in inchisoare (1848) si pastrarea acestei noi destinatii pana in anul 1973, cand cladirea fostei manastiri a fost evacuata si trecuta in patrimoniul Directiei Monumentelor Istorice. Ulterior sunt prezentate proiectele de consolidare si restaurare a manastirii, deteriorarile survenite in urma cutremurului din anul 1977, decizia luata de autoritatile comuniste in anul 1984, aceea de demolare a bisericii si a corpului de cladiri ale Manastirii Vacaresti, protestele provocate de aceasta aberanta decizie, initiate din partea unor oameni de cultura din Romania acelor vremuri, mutarea ansamblului arhitectural si pictural in diferite muzee si institutii culturale de stat, precum si demersurile intreprinse pentru refacerea manastirii dupa 1989. Parcurgand paginile lucrarii asistam, asadar, la dramaticul parcurs istoric al Manastirii Vacaresti, loc de vietuire monahala pentru 126 de ani, corpul de cladiri al acesteia fiind destinat ulterior, pentru inca 125 de ani, functionarii unei inchisori, ultimii 11 ani scursi pana la demolarea ei fiind o perioada de proiecte destinate restaurarii, actiune care, din pacate, nu a mai fost insa posibila.

Partea consacrata prezentarii valorii artistice inestimabile a Manastirii Vacaresti ofera o descriere detaliata a arhitecturii intregului ansamblu medieval romanesc: cele doua curti interioare, turnul clopotnita, biserica, paraclisul, galeria arcata, staretia, casa domneasca, chiliile si cuhniile. Sunt mentionate, de asemenea, modificarile arhitecturale survenite de-a lungul timpului.
Asa cum reiese din paginile rezervate planului administrativ inclus in economia monografiei de fata, prezentarea averii mobile si imobile a Manastirii Vacaresti a fost intocmita pe baza a trei catagrafii din anii 1836, 1845 si 1856. O atentie speciala a fost acordata de autor incercarii de identificare a pieselor de patrimoniu din ansamblul arhitectural medieval romanesc al manastirii, obiecte depozitate, dupa demolarea acesteia, in Palatul Mogosoaia, Muzeul de Arta Bucuresti, Muzeul National de Arta, Muzeul Manastirii Brancoveni, Academia de Arte, Manastirea Stavropoleos si Muzeul de Antichitati.
Dimensiunea culturala a istoriei Manastirii Vacaresti si contributia acesteia in planul culturii bisericesti romanesti sunt prezentate in ultima parte a lucrarii, fiind evidentiate: scoala de limba greaca, tipografia Scolii Vacaresti, biblioteca Mavrocordatilor si cateva importante biografii culturale, precum cele ale domnitorilor Nicolae Mavrocordat si Constantin Mavrocordat, a patriarhului Hrisant Notaras al Ierusalimului, a Mitropolitului Neofit Cretanul al Tarii Romanesti, a egumenului Ghermano al Tarii Romanesti s. a.

Aparatul bibliografic al cartii reflecta utilizarea a numeroase fonduri documentare inedite din Arhiva Sfantului Sinod, Arhivele Nationale ale Statului Bucuresti, Arhiva Institutului National al Monumentelor Istorice si Biblioteca Academiei Romane, precum si a unor volume de documente inedite, ceea ce confera lucrarii de fata, deopotriva, un accentuat caracter original si documentar.
Aceasta lucrare, menita sa recupereze pentru istoriografia noastra bisericeasca realul profil istorico-cultural al Manastirii Vacaresti, constituie un pas important pe calea cercetarii amanuntite a documentelor si evenimentelor care insotesc si alcatuiesc istoria acestui important centru monastic si teologic din spatiul Ortodoxiei romanesti.