Managementul muzeal - Ioan Opris

In ultimele doua decenii problematica gestionarii, administrarii si managementului marturiilor trecutului, ca si a valorilor prezentului s-a pus cu deosebita vigoare. Cine raspunde de aceste valori si cum o face? In ce masura acestea sunt bine gestionate pentru a putea fi folositoare societatii contemporane si a sluji celor care vor urma? Cum sunt conduse institutiile de specialitate, cele care — prin specialisti — cerceteaza, imbogatesc, pastreaza, interpreteaza si difuzeaza aceste valori spre contemporanii nostri, in interes public?
De fiecare data s-a concluzionat ca soarta acestor marturii depinde, in buna masura de cei care au raspunderi in muzee si colectii, in institute de cercetare, dar si in industriile culturale, cei care le investigheaza si restaureaza ori doar beneficiaza de ele ca operatori de turism.
Cum patrimoniul cultural si natural este un tezaur care depaseste interesele individuale si adeseori chiar pe cele nationale — apartinand umanitatii —, raspunsurile la asemenea interogatii devin de cel mai larg interes. In buna masura de aceste raspunsuri si cum se aplica solutiile in practica depinde soarta avutiei celei mai de pret: Patrimoniul cultural si natural.