Managementul comunicarii si relatiile interpersonale

Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere 
raspuns toti autorii literaturii de specialitate. în conformitate cu Dicţionarul 
Explicativ al Limbii Române, conceptul de "comunicare" este definit ca 
acţiunea de a comunica şi rezultatul ei sau ca înştiinţare, ştire, veste, raport, 
relaţie, legătură. 
Definiţiile sunt numeroase şi diferite. în cele ce urmează vom 
prezenta doua dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere.

"Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate 
procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include 
nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi, 
în fapt, toate comportamentele umane (Shannon si Weaver). 
în sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare 
dată când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un 
destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin 
canalul care le leaga (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about 
Communication).

Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenţei 
umane încă din antichitate. în fapt, însăşi etimologia termenului sugerează 
acest lucru; cuvântul "comunicare" provine din limba latină; "communis" 
înseamnă "a pune de acord", "a fi în legătură cu" sau "a fi în relaţie", deşi 
termenul circulă în vocabularul anticilor cu sensul de �a transmite şi 
celorlalţi�, �a împărtăşi ceva celorlalţi�. 
Comunicarea trebuie înţeleasă ca un proces deosebit de complex, 
în aparenţa simplu dar care trebuie tratat ca un factor vital în atingerea 
obiectivelor organizaţionale şi individuale. Altfel spus, fiecare proces de 
comunicare are o structura specifică reprezentată de un anume tip de relaţie 
dezvoltata de trinomul emiţător-mesaj-receptor.