Management - Note de curs - Valentina Zaharia

Managementul, ca stiinta s-a conturat relativ recent, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale, prin eforturile sustinute de un numar mare de specialisti din intreaga lume. Managementul este abordat, din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc intre ele.

Managerii nord-americani, raspandesc definitiile de ordin pragmatic, de pe pozitia managerului. Alte abordari, trateaza managementul ca stiinta. Din examinarea parerilor diferite, rezulta continutul sensibil atribuit stiintei managementului, fiecare specialist avand in vedere doar unele elemente care constituie obiectul acestei stiinte, neindicand suficient de riguros specificul sau.

Dupa opinia noastra, managementul firmelor, rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii. Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Ca urmare a studiului se descopera principiile, legitatile si alte elemente care explica continutul si dinamica managementului.

Prin prisma caracterului sau aplicativ, un rol major il detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, procesul de management al intreprinderii in ansamblul sau si ale componentelor sale majore. Elementele metodologice ale stiintei managementului reprezinta instrumentarul pus la dispozitia managerilor si a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitatile firmei. Managementul este un proces constient de coordonare a actiunilor individuale si de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, intr-un mod care sa fie favorabil pentru o mare parte a societatii.

Deci, in acceptia generala, managementul se desfasoara in cadrul unei firme care reprezinta o concentrare de resurse umane si materiale, orientate spre realizarea unor obiective si in care relatiile dintre persoane si functii se realizeaza potrivit unui anumit tip de structura. De fapt tot ceea ce contribuie la pregatirea omului modern pentru a face fata conditiilor de munca si de viata din ce in ce mai exigente si in continua schimbare este management. Iata deci, managementul alaturi de cele doua componente ale esentei manageriale, exigenta si schimbare, in amploarea si factura continutului impuse de prezent.

Daca s-ar incerca sa se faca o paralela intre ceea ce se intelege prin conducere ca act social bazat pe mecanisme autoritare, structurate ierarhic si management, care raspunde mai degraba unor cerinte rationale ale caror origini se afla in autoritatea autentica, s-ar constata ca opera manageriala a recladit in constiinta noastra, fara sa urmareasca acest lucru, ideea simpla ca omul s-a nascut liber. Asa se face ca ne-am trezit cu o adevarata revolutie, prin care varfuri de piramida au coborat la baza fara a se „prabusi” ierarhiile, iar comunicarea informational–decizionala parasind verticala se face din ce in ce mai mult pe orizontala, in structuri noi matriceale cu noduri de autoritate aparute atat din dorinta executivului cat si a operationalului si aceasta in folosul tuturor. Nici nu se putea altfel crearea si mentinerea unei atmosfere de cooperare propice valorificarii in cel mai bun mod a propriilor competente.

In acest conglomerat de sefi si subordonati care comunica amical, distrugand impreuna mitul elitei structurate ierarhic pe trepte care conduceau catre un varf ce concentra putere si tensiuni, se produc astazi valorile materiale si spirituale, cu pierderi minime. Aceasta nu inseamna ca a disparut elita conducerii si ca pasim calm catre anarhie. Nu, asistam doar la o noua forma de comunicare, cea relationala, bazata pe aptitudini pentru relatii umane. Aceasta forma dupa ce si-a asigurat suprematia in sfera productiei a strapuns pana si carapacea marketingului, inlocuind concurenta dura, bazata pe legea invingatorilor si a invinsilor, cu concurenta relatiilor albe, intretinuta prin intelegere reciproca, in contextul jocului cu suma ne-nula. Se imparte astfel, in mod loial si pierderea si castigul. Numai in acest mod poate fi realizat scopul managementului de a coordona activitatile individuale sau de grup, in vederea cresterii profitului, a reducerii pierderilor si a imbunatatirii calitatii bunurilor si serviciilor, avantaje de care beneficiaza intreaga societate, direct sau indirect.

Calitatea managementului reprezinta un factor major care determina succesul sau esecul oricarei firme. Talentul si fermitatea managerilor, capacitatea lor de a reactiona la schimbari si de a-si adapta destinele la bine si la rau, constituie, in final, esenta succesului managerial, exprimat prin calitate si productivitate. Calitatea domina total sfera serviciilor si partial pe cea a productiei, pe cand productivitatea a fost si va fi una din marile deziderate ale managementului productiei. In evaluarea performantei procesului de producere a bunurilor si serviciilor, productivitatea se plaseaza mereu la raspantia dintre economic si social. Chiar si in firmele care prospera vizibil pe termen lung, datorita complexitatii conjuncturale, imbunatatirea complexitatii muncii ramane o tinta care trebuie atinsa neaparat. Provocarile curente legate de realizarea acestui tel se focalizeaza, intr-un mod aproape firesc, asupra managerului, persoana ale carei actiuni pot conduce deopotriva la succesul sau insuccesul firmei. Viata firmelor se schimba insa cu o viteza mare, context in care managerii se straduiesc sa reziste. Pentru aceasta ei isi sacrifica realmente viata personala, confundandu-si interesele proprii cu cele ale firmei. Peste 60% dintre manageri isi dedica mai mult de 12 ore pentru activitatea manageriala si aceasta in conditiile in care majoritatea deciziilor sunt pregatite in linistea weekend-urilor. Numai astfel managerii de la toate nivelurile de responsabilitate se pot mentine pe linia de plutire in acest mediu vesnic schimbator.

Cu toate acestea, in mod paradoxal, managerul modern practica un stil managerial energic, liber, cu interese si idei largi, parasind sfera specializarii limitate. Succesul managerial se obtine rezolvand problemele ridicate de o lume imprevizibila, prin utilizarea unor combinatii rationale ale vechilor principii aplicate in conditii noi, cu metode si instrumente actuale. Desigur acest lucru este posibil, dar sunt inevitabile conflictele cu procedeele de actiune traditionale. Cerinta de crestere a productivitatii va domina, fara indoiala si perspectiva actualului deceniu, idee la care s-au aliat atat managerii cat si executantii asa incat, in viitor, esenta muncii managerului va consta in identificarea si indepartarea obstacolelor din calea realizarii productivitatii.

Caracteristic stiintei managementului firmei este situarea omului in centrul investigatiei, ca subiect si ca obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin, in stransa interdependenta cu obiectivele, resursele si mijloacele sistemelor in care este integrat. In conditiile economiei de piata putem afirma ca cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta componenta a stiintei managementului este managementul firmei. La baza acestei afirmatii stau urmatoarele cauze:
-firma este agentul economic de baza al fiecarei economii, principalul generator de valoare si de valoare de intrebuintare;
-primele cristalizari ale stiintei managementului au avut ca obiect firma, care s-a manifestat cel mai fertil teren al inovarii, pe planul teoriei si practicii managementului.

Managementul firmei prezinta un dublu caracter: disciplina economica de sinteza;
caracter multidisciplinar.

Caracterul sau economic, decurge din:
menirea sa (cresterea eficientei economice);
optica economica in care abordeaza problemele;
ponderea apreciabila pe care o au conceptele si metodele, in cadrul sau;
natura economica a fenomenelor asupra carora se exercita.

Managementul este o stiinta economica de sinteza deoarece preia de la alte discipline din domeniu: economie politica, analiza economica, organizare, marketing, aprovizionare, finante, o serie de categorii economice si metode.

RECENZII