Maitreyi Devi. Povestea adevarata - Mihaela Gligor

Ce nu a marturisit Maitreyi nimanui, si ce trebuia Maitreyi sa-i ierte lui Mircea? Ce anume s-a intamplat din care ea a spus „doar ca m-ai sarutat din intamplare pe frunte”, in timp ce mama ei „stia tot”? Acest ne-spus, acest secret i-a apasat pe amandoi ani de-a randul si ma indoiesc ca el putea fi ras-cumparat intr-un loc precum Chicago in 1973, ori prin cele scrise de ei mai inainte sau dupa. Eliade a crezut ca a salvat, daca nu chiar ras-cumparat, secretul dragostei lor prin roman, Maitreyi a crezut acelasi lucru prin contestarea lui violenta in memorialistica, limitand dragostea la spiritual in cartea ei, dar scriind separat poeme aprinse.
Sorin Alexandrescu

[…] Doamna imi spune numele sau: „Maitreyi Devi”. Strabatut de un fior, o intreb cu prudenta daca il cunoaste pe Mircea Eliade. Doamna face semn celui de langa ea sa plece (am aflat mai tarziu ca era nepotul ei) si imi raspunde: „Da, eu sunt Maitreyi! Dar nu va puteam spune acest lucru in prezenta unei terte persoane”. Tonalitatea comunicarii intre noi era data: cea a unei pudori neobisnuite, pe care aveam sa o resimt in momentele si zilele urmatoare. […] Era straniu sa suprapun fiinta diafana din roman cu femeia varstnica din fata mea. De fapt, ca si Eliade, eu ma indragostisem de Maitreyi, iar acum, multi ani dupa lectura romanului, o aveam langa mine, prezenta inimaginabila.