Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

Traducere de Ion Covaci
Postfata de Ion Vartic

 

Bulgakov scrie aici romanul iubirii, disperarii si nevoii de mantuire, una dintre cele mai mari carti ale secolului XX. O lectura pasionanta si, in acelasi timp, cathartica.

Ce poate salva o lume in care raul produs metodic de om nu mai lasa loc nici unui strop de speranta? Bineinteles, nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva din afara. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland si se amuza sa puna pe jar Moscova, orasul unde Maestrul si Margareta incearca sa-si traiasca iubirea. Departe in timp si spatiu, Pontius Pilat il judeca pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, intalnindu-se intr-o poveste a suferintei si sacrificiului si, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit in viata de la Moscova se spune in cer. impanzit de date autobiografice, de aluzii livresti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov da impresia paradoxala ca a fost scris dintr-o suflare, antrenandu-si cititorul in iuresul nebunesc al intamplarilor din Moscova anilor ’30.

 

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelasi amestec de satira, fantastic si tragism care e amprenta operei sale. Nascut la Kiev in 1891, in familia unui profesor de teologie, studiaza medicina, pe care o practica vreme de patru ani (1916–1920), pe front si in spitale de provincie. Devine dependent de morfina, dar, cu ajutorul primei sale sotii, reuseste sa invinga raul. In 1920 abandoneaza medicina pentru a se dedica scrisului. Intra in lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Alba, are mare succes, fiind considerata un Pescarus al noii generatii de dramaturgi. Simpatia evidenta pentru ofiterii Albi face ca piesa sa fie interzisa, dar (paradoxal!) este, in acelasi timp, piesa preferata a lui Stalin. Din 1929 nu i se mai publica nici o carte si nu i se mai joaca nici o piesa. Traind la limita supravietuirii, Bulgakov se vede silit sa-i trimita dictatorului o petitie, apoi, intr-o scrisoare adresata guvernului sovietic, sa vorbeasca despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a carui existenta este amenintata. Scrisoarea ramane celebra atat ca model al disidentei asumate, cat si prin efectele ei neasteptate. Trei saptamani mai tarziu, primeste un telefon bizar direct de la Stalin, in urma caruia, desi Bulgakov crede ca a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui raman insa nepublicate. In ultimul deceniu al vietii scrie cu frenezie, temandu-se ca nu va termina romanul Maestrul si Margareta. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, dictand sotiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.