Macroeconomia integrarii monetare europene. Cazul Romaniei - Aura Gabriela Socol

     La 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria erau acceptate ca membre ale Uniunii Europene, ca rezultat al succesului transformarilor structurale adoptate de cele doua tari si al indeplinirii criteriilor de aderare la principiile modelului european.   

      Conform Tratatului de la Amsterdam, toate tarile care devin membre ale Uniunii Europene trebuie sa adopte ulterior euro ca moneda de circulatie, dupa o perioada mai mult sau mai putin extinsa. Astfel ca integrarea unei tari in Uniunea Europeana atrage, in mod automat, integrarea acesteia in Uniunea Economica si Monetara (UEM).

      Ideea lucrarii de fata a aparut pe fondul pregatirilor avansate ale Romaniei pentru admiterea sa in stadiul superior de integrare – intrarea in Uniunea Economica si Monetara. Procesul admiterii noilor candidati din est
in Uniunea Europeana si, ulterior, in zona euro, a fost insotit inca de la inceput de o serie de intrebari:  Se va „eroda” oare piata interna unica odata cu intrarea tarilor mai putin dezvoltate in UE? Cum se poate realiza stabilitatea macroeconomica in tarile candidate inainte de integrarea in UE? Care sunt interdependentele dintre convergenta nominala si convergenta reala? Cum se pot reduce decalajele de dezvoltare intre tarile din modelul european? Este strict necesara respectarea criteriilor de admitere in Uniunea Economica si Monetara?  

       Despre Uniunea Economica si Monetara s-au efectuat numeroase studii, pe diverse teme, economice sau politice, insa alegerea acestui subiect s-a bazat pe o abordare proprie: de-a lungul intregii lucrari, am incercat identificarea unor criterii de performanta pe care trebuie sa le indeplineasca o tara pentru a putea fi a admisa intr-o uniune economica si monetara si, mai ales, pentru a avea beneficii nete in urma acestui proces.