„Cu mulți ani în urmă, la 18 ani, am avut cutezanța să mă înscriu într-o competiție uriașă, într-un maraton al profesiei noastre, pe care l-am parcurs în 68 de ani, zi de zi, cu pasiune, cu credință și cu respect pentru publicul din sală…. […]

În bucuria asta generală care m-a învăluit astăzi, îmi aduc aminte de un vers dintr-o melodie pe care vocea inconfundabilului Dinică a făcut-o gânditoare: Am luat totul de la viață și nu i-am dat cât aș fi vrut!”

Constantin DINULESCU

„Am tot respectul pentru disciplina aceasta în profesie pe care o are Domnul Dinulescu, care în toate rolurile, dumnealui ne aduce atâta căldura, blândețe, înțelepciune…”

Tora Vasilescu

ʺTulburarea apelorʺ de Lucian Blaga. Spectacol care a încununat Festivalul Internațional ʺLucian Blagaʺ de la Sebeș, ediția XXXVIII (11-13 mai 2018):

ʺ(...)Constantin Dinulescu conferă Moșneagului o măreție de neuitat. Depozitar și purtător al unei lumi ancestrale, reprezentant și simbol al credinței strămoșești, Moșneagul a uitat să moară și va pieri numai pentru a-și transfera substanța tăriei bisericii satului. Neclintit ca însăși făptura sa neînduplecată de silnicii, bătrânul e respectat de oameni și de Popa cel chinuit, chiar dacă bătrânul preferă să viețuiască ferit de lume și se simte stingher în sat. El are darul clarvederii și, la sosire, deslușește patima Popii, dar și destinul violent al Nonei, care va pieri în flăcări, ucisă de sătenii revoltați că, prin vicleniile ei, le-a incendiat bisericile și a răspândit religia străină. Adăpostit în casa Popii, e grijuliu cu sufletul omului, o ocrotește blând și o consolează pe Patrasia, după cum îl veghează neobservat pe preot, îngrijorat, fără să o mărturisească, de rătăcirile lui, dar prețuindu-i truda de a traduce Evanghelia în graiul neamului său, faptă pentru care se bucură tinerii și îl vor slăvi veacurile. Bătrân și încercat de viață, înțelept, știe că Popa, călăuzit de obște și, în fond, om de treabă, va găsi până la urmă calea dreaptă și, când simte primejdia ca el să se piardă și obștea să se risipească fără păstor, nu ezită să se jertfească, luând asupra lui fapta scelerată a Popii, incendierea bisericii. Acceptând și calomniile lui pentru a-l salva și a salva comunitatea.

Toată acestă sumă de însușiri și de întâmpări iradiază copleșitor din făptura lui Constantin Dinulescu, care covârșește scena cu prezența lui răscolitoare, luminoasă, ivită parcă din altă lume. Glasul său amplu, pătrunzător, încărcat de ani și de rezonanțe vibrante, pare să răzbată dincolo de vremi, din găvanele timpului. ʺOchiul lumii din adâncuriʺ... Regizorul a păstrat aproape integral partitura eroului, prezența și semnificațiile lui. Aceasta a dobândit astfel, în interpretarea actorului, anvergura de înțelesuri a comuniunii cu lumea, cu făpturile, cu creația lui Dumnezeu a unui neam întreg, prin însăși tradiția lui firească, blajină, armonioasă.

Prin aura înțelesurilor și a spiritualității, care răzbat din interpretarea sa, Constantin Dinulescu a realizat în acest rol una din marile creații ale carierei sale. De neuitat.(...)ʺ

Doina Modola