Lumea e o pisica jigarita - Andrei Velea

 

„De-a lungul alcatuirii acestei carti (doi-trei ani) am avut urmatoarea idee: ca poezia (fara sa scriu cu majuscula si fara sa ma refer la integralitatea ei) are si aceasta menire: sa fie „critica”, putin „cinica” chiar, sa fie suficient de „treaza” incat sa NU propuna „o fuga de lume”, ci „in lume”. O adancire in „vertijul luciditatii” si nu o evadare in „mister sau visare”, in „lumi paralele”. Si am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Si ca orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM privesti lucruri. Si ca, pana la urma, asta ma atrage: sa (incerc sa) scot poezie si din piatra seaca, s-o caut acolo unde simtul comun spune: „nu! nu cauta acolo!”
Moto-ul cartii este definitia „frumosului” din „Dictionarul filozofic” al lui Voltaire. Ma fascineaza aceasta definitie prin paradigma pe care o propune (prin relativismul ei taios): „Intrebati un broscoi raios ce este frumusetea, frumosul absolut, to-kalon-ul. Va va raspunde ca este femela sa, cu doi ochi mari, rotunzi, care ies in afara capatanii ei micute, un bot mare si plat, un pantece galben, un spate brun.”
Lansarea cartii va avea loc in aceasta toamna (sfarsitul lui noiembrie) la Targul International de Carte Gaudeamus, Bucuresti, standul editurii Brumar. Mii de multumiri tuturor celor care m-au ajutat, adica scriitorilor Mihail Galatanu, Florin Iaru, Adi Secara si Robert Serban!!!”, a scris Andrei Velea.
„Andrei Velea practica un minimalism bine temperat. Textele sale sunt sagace si surprind, din cand in cand, tonalitatea deprimanta a provinciei, cu anodinul ei. Au umor, intotdeauna, chiar daca e bine camuflat sub un declarativism fals patetic. Este, la aceasta ora, una dintre vocile lirice pregnante ale Galatilor. […] Universul lui Andrei Velea este populat de tarfe, combinisti, pesti, poeti – ca si universul real. Texte in care tatal apare, si el, ca personaj liric, vadesc sensibilitatea, afectiune si, nu in ultimul rand, rezerve speciale de tandrete. Poetul ne este, el insusi, un prieten prin text. Pe viata. […] Interesant este ca poetul nu e tributar, ca formatie, desi biologic este douamiist, niciuneia dintre generatiile optzeci sau nouazeci, desi le-a asimilat, vadit, ca experienta preliminara de lectura.” Mihail Galatanu
„De cate ori vorbesc despre poezia concretului, o fac cu strangere de inima. Si asta pentru ca poetii care i se incredinteaza ajung, inevitabil, la concluzia ca el, concretul, si ea, banalitatea, isi sunt autosuficiente. Nu e asa. Concretul e posac, iar banalitatea e rebarbativa. Ca sa fii un poet al cotidianului, trebuie sa il extragi, sa il distilezi, sa-l recombini cu multa inteligenta si fronda. Andrei Velea crede in virtutile poetice ale realitatii inconjuratoare, el are acea intuitie care il ajuta sa extraga esenta lirica din aglomeratia de date inconjuratoare. Asta e un talent, si nu unul obisnuit. E si curaj, pentru ca, de multe ori, poezia lui sta la granita dintre da si nu, dintre sublim si ridicol – si le infrunta pe amandoua. Cel ce poate transforma un razboi de pe o scara de bloc intr-o infruntare homerica, acela care are tupeul de a transforma neputinta in visare si destin, obsedatul care il poate descrie fara sa se rusineze pe exhibitionistul cartierului, ca pe un Diogene modern si sa faca din toata aceasta realitate incapatanata poezie, fara a cadea in vulgaritate – ei bine, acela merita atentia noastra. E poet, deci are toate drepturile!” Florin Iaru