Lumea de cristal - Proca Dorin

Poezia adevărată echivalează cu o incantație. Miracolul ei stă în chiar capacitatea de a suporta banalul, de a intui magicul, de a profeți unicul adevăr. Textul asumat ce poartă în sine mărturia unei credințe are de obicei forța de a convinge. Peste asemenea considerații facile, un hâtru ar zice că poezia trebuie să aibă o,, funcție sanitară" - să coboare în stradă și să vindece răni. De-abia dintr-un asemenea punct putea-vom vorbi despre catharsis. Registrele lirismului contemporan sunt din start contrastante, își conjugă devenirile sub forma unor antiteze puternice, mărturii la rândul lor ale unei realități defragmentate. 

     Volumul de față semnat de Dorin Proca se instituie într-un,, contract pe viată" de factură lirică; altfel spus, e încă un semnal al credinței autorului, raportată la o lume parțial virtuală, în stare de a perpetua credibil criterii de valoare. În ciuda acestei evidențe, poemele nu sunt nici pe departe echivalentele unor legi dure ori exprimări apodictice. 

    Poezia lui Dorin Proca respiră pe mai departe tinerețe: nu rămâne încorsetată în formule exclusiv metaforice și nici nu mizează prea mult pe exprimări ornante, care din păcate ar fi riscat o ambiguizare a sensurilor. Un plus al cărții de față este tocmai faptul că propriul conținut trece în fața expresiei, autorul neinteresându-se explicit nici de posibilitățile intertextual-interpretative. Cititorul prezentului volum se va bucura probabil de suplețea imaginilor artistice și nu va genera coduri de comportament predefinit. Aflat în fața acestei lumi ofertante, va înțelege că poezia însăși e finalitate firească contrapusă lumii reale, obiective. Dacă cea de-a doua își consumă vitriolul numărând apocalipse, lumea poeziei e precum mersul ce jalonează, un,, mers pe cant", perceptibil eventual naturilor superioare. 

Marius Manta