Lotta si Craciunul cu peripetii - Astrid Lindgren

Lotta e mare, a implinit de mult timp cinci ani si e convinsa ca, daca a invatat sa fluiere, de acum e in stare sa faca orice. Pentru fratii ei mai mari, Jonas si Mia-Maria, asta e greu de crezut. Poate Lotta sa faca slalom ca ei care, de cand a inceput vacanta de iarna, schiaza pe partia mare? Inca nu, dar o sa invete ea.

Insa orice altceva, Lotta poate. Cine ii duce o paine calda tusei Berg, care e bolnava, si apoi ii uda florile, ii spala vasele si ii matura prin casa? Cine salveaza un purcelus vechi de plus pe care-l cheama Ursulet (de ce, intrebati-o pe Lotta) pe cale sa se piarda? Cine-l invinge pe monstrul cu ochi bulbucati din tomberon?

Si mai ales, cine gaseste un brad de Craciun cand nu mai exista niciunul in tot orasul? Lotta chiar poate orice si va face de neuitat acest Craciun cu peripetii.

— E ceva ciudat cu mine, a spus Lotta intr-o zi. Pot sa fac o gramada de lucruri!
Tocmai le aratase fratilor ei, Jonas si Mia-Maria, cat de bine stia sa fluiere. Nici nu era de mirare ca era mandra.
— Daca ma gandesc mai bine, pot sa fac orice! a continuat Lotta.
— Ha! Ia gandeste-te mai bine, a spus Mia-Maria. Si mai usor cu laudarosenia!
— Slalom, de exemplu, poti sa faci? a spus Jonas.
O intrebase pentru ca el tocmai invata sa faca slalom.
Lotta s-a suparat:
— Am zis eu ca pot? Am zis eu ca stiu sa fac slalom?
— Ai zis ca poti sa faci orice, a spus Jonas.
— Da, pot, a spus Lotta. Orice in afara de slalom.
— Da, da, sigur! a spus Jonas, apoi el si Mia-Maria si-au luat schiurile si s-au dus pe partia cea mare. 

(Traducere de Andreea Caleman)

RECENZII