Litanii pentru Horia - Leonid Dimov

240 DE ANI DE LA MARTIRIUL LUI HORIA, CLOSCA SI CRISAN

Omagiu editorial aparut sub egida Fundatiei Transilvania Leaders

Aducem multumiri Domnului Valentin Orga, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, pentru sustinerea acestui proiect cultural.

Ilustratii de Ion Vlasiu

Comentarii critice de Ion Pop si Ion Bogdan Lefter
Editie ingrijita de Ion Bogdan Lefter

 
Ba nu, n-a fost nimic in zadar

Nici vechea moarte, nici care-o sa vina

Caci lumineaza un fel de joaca de jar

In caus de inima, pe jumatate plina.

 
Intre poet si patrie relatia este totala. Revolutia lui Horia a fost un tipat impotriva nedreptatii. Indragostit de oamenii si privelistile din Apuseni, am intocmit o povestire in versuri. Ma incumet a o sorti publicarii convins ca jertfa inteleptului din Albac n-a fost si nu poate fi zadarnica. (LEONID DIMOV)
 

Citita dupa cincizeci de ani de la aparitie, dar scrisa, cum se stie, cu alte doua decenii mai devreme, cartea „litaniilor pentru Horia” isi pastreaza in mare masura forta evo-catoare. Inca tanarul Dimov din acei ani se afla in raza de influenta a lui Arghezi si Ion Barbu, dar avea deja un condei exersat, o forta de evocare epico-lirica concretizata intr-o „povestire in versuri” care este mult mai mult decat atat. Registrul stilistic in care-si compune poemele apare deja diversificat, paleta coloristica a figuratiei umane si de decor natural insufleteste imagini adesea memorabile, in discursul descriptiv, de intensa coloratie al pastelului, marcat de un lirism grav, cu epura inscenarilor epice pregnante si proiectiile onirice care anunta atmosfera dominanta si cea mai caracteristica la autorul Cartii de vise. Se afirma de pe atunci, foarte convingator, si dexteritatea artizanatului verbal a celui care, nefiind mot, cum marturiseste, a reusit sa-si insuseasca graiul foarte bogat si in sugestii al motilor si mocanilor ardeleni, caruia i-a dat, arghezian vorbind, frumuseti si preturi noi. (ION POP)
 

O interesanta decizie editoriala: republicarea Litaniilor pentru Horia la 240 de ani de la inabusirea Rascoalei taranilor romani ardeleni din 1784 si de la martiriul celor trei lideri, primii doi, zisi Horia/Horea (numele real: Vasile Ursu Nicula) si Closca (Ion Oarga) – executati pe 28 februarie 1785, dupa ce al treilea, Crisan (Gheorghe Golda/Giurgiu), se sinucisese cu doua saptamani inainte, in detentie, pe 13 februarie. Interesanta si – intr-un fel – surprinzatoare, caci nu e vorba despre o scriere strictamente „celebrativa”. Sigur ca „litaniile” evoca figura iconica a Rascoalei, insa intr-o culegere foarte speciala de versuri scrise in cursul unui stagiu de documentare al unui student... biolog! In prima parte a anilor 1950, cand obligatia universitara l-a dus tocmai in zona Muntilor Apuseni. Junele autor nu era inca scriitor pe-atunci, iar cartea a ramas un experiment izolat in cariera sa, cu o publicare – de altfel – mult intarziata. (ION BOGDAN LEFTER)

 
LEONID DIMOV (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia – d. 5 decembrie 1987, Bucuresti) a fost poet, eseist si traducator roman. A fondat onirismul literar impreuna cu Dumitru Tepeneag. A urmat studii universitare in filosofie, biologie, drept, teologie si matematica, fara a obtine licenta in niciunul dintre domenii. A fost redactor al revistei Romania literara.

Volume publicate: Versuri, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966; 7 poeme, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968; Pe malul Stixului, Editura Tineretului, Bucuresti, 1968; Carte de vise, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969; Semne ceresti. Rondeluri, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1970; Eleusis, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1970 (ilustratii de Florin Puca); Deschideri, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972; A. B. C., antologie, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1973; Amintiri, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1973 (coautori: Mircea Ivanescu si Florin Puca); La capat, Editura Eminescu, Bucuresti, 1974; Litanii pentru Horia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica varstelor, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977; Tinerete fara batranete. Basm (dupa Petre Ispirescu si nu prea), Editura Albatros, Bucuresti, 1978; Spectacol, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979 (ilustratii de Florin Puca); Texte, antologie, prefata de Mircea Iorgulescu, Colectia „Cele mai frumoase poezii”, Editura Albatros, Bucuresti, 1980; Vesnica reintoarcere, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1982.

Editii postume: Carte de vise, antologie, selectie de Marina Dimov, Editura Eminescu, Bucuresti, 1991; Baia, antologie, selectie de Marina Dimov, Editura Eminescu, Bucuresti, 1995; Carte de vise, antologie, Editura Litera, Chisinau, 1997; Momentul oniric, antologie de texte de Leonid Dimov si Dumitru Tepeneag, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1997; Versuri, editie ingrijita, postfata, tabel cronologic si referinte critice de Nicolae Barna, Editura Gramar, Bucuresti, 2000; Scrisori de dragoste (1943-1954), corespondenta, editie ingrijita, studiu introductiv, bibliografie, nota asupra editiei si note de Corin Braga, Editura Polirom, Iasi, 2003; Pe malul Styxului (I), prefata de Gheorghe Grigurcu, Editura Vinea, Bucuresti, 2003; Opere, vol. 1, editie ingrijita si prefata de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitesti, 2006; Onirismul estetic, antologie de texte teoretice si prefata de Marian Victor Buciu, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007; Opera poetica, vol. 1, 2, 3, prefata de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitesti, 2010, 2010, 2012; 7 poeme rostite la Radio: 1968-1970, carte + CD, prefata de Ion Bogdan Lefter, Editura Casa Radio, Bucuresti, 2011; Carte de vise, antologie si prefata de Ion Bogdan Lefter, postfata de Gheorghe Grigurcu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2019; Opere, Vol. 1: Poezie, proza, dramaturgie, Vol. 2: Publicistica, interviuri, varia, editie realizata sub coordonarea lui Ion Bogdan Lefter, text ales si stabilit, note si comentarii, tabel cronologic de Alexandru Dumitriu, Andreea Teliban, Ion Bogdan Lefter, studiu introductiv de Ion Bogdan Lefter, Editura Stiinta, Chisinau, 2023.

Premii si distinctii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere (1979); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru poezie (1968, 1977, 1982).

 
ION VLASIU (n. 6 mai 1908, Lechinta, Mures – d. 18 decembrie 1997, Bucuresti) a fost sculptor, pictor si scriitor roman. A studiat la Scoala de Arte Frumoase din Cluj, in clasa lui Romulus Ladea, fara a-si obtine insa licenta. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Timisoara (1938) si redactor-sef al revistei Arta (1966-1969).

A avut numeroase expozitii personale si colective in tara (Targu Mures, Cluj-Napoca, Bucuresti, Timisoara) si in strainatate (Paris, Varsovia, Atena, Venetia). Lucrarile sale se gasesc in muzee, institutii culturale si parcuri din Romania: Targu Mures, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Bucuresti, Galati, Oradea, Suceava, Craiova, Sighisoara, Ploiesti, Blaj.

Printre temele favorite se numara personalitati istorice si literare, maternitatea, familia si viata rurala.

A fost distins cu Premiul Academiei Romane (1939) pen-tru romanul autobiografic Am plecat din sat, Premiul „Anastase Simu” (1942) si cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (1993).

RECENZII