Limitele interpretarii. Editia 2016 - Umberto Eco

Interpretarea este una dintre temele fundamentale ale semioticii, hermeneuticii, teoriei comunicarii si studiilor media. Care sint limitele si criteriile ei, ce libertati isi poate lua cititorul? Pe acest subiect sint centrate eseurile lui Umberto Eco, oscilind intre critica traditiei ermetice, explorarea celor mai neasteptate interpretari ale lui Dante, Leopardi sau Joyce, analiza comunicarii intracelulare dintre ADN si ARN si confesiunile autorului ca lector al interpretarilor date romanelor sale Numele trandafirului si Pendulul lui Foucault. Umberto Eco respinge deriva incontrolabila a sensului.

Daca interpretarile unui text pot fi infinite, aceasta nu inseamna ca toate sint „bune”. Si daca nu poti decide care sint cele „bune”, poti totusi spune care sint cele inacceptabile. 

Din cuprins: 
Lector semantic si lector critic - Falsificarea datorata relelor interpretari - Discursul alchimic si secretul aminat - Banuiala si risipa interpretativa - Despre interpretarea metaforelor - Falsuri si contrafaceri - Criterii pentru recunoasterea autenticitatii - Conditiile minimale ale interpretarii - Charles Sanders Personal: modele de interpretare artificiala

 

Traducere de Stefania Mincu si Daniela Craciun 

 

Umberto Eco (1932-2016) a urmat cursurile Universitatii din Torino, luindu-si licenta in estetica. In anii ’60 a fost unul dintre exponentii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarindu-se printre fondatorii revistelor Marcatré si Quindici. A fost profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A primit numeroase premii si distinctii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele. Din opera sa, Editura Polirom a publicat, printre altele, volumele In ce cred cei care nu cred (in colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2011, 2016), In cautarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2004, 2010, 2011, 2013, 2014), Misterioasa flacara a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005, 2013, 2018), Trei povestiri (in colaborare cu Eugenio Carmi, 2005), Cum se face o teza de licenta (2006, 2014), Baudolino (2007, 2014), Limitele interpretarii (2007, 2016), A spune cam acelasi lucru. Experiente de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009), De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn si interpretare (2009), Kant si ornitorincul (ed. a II-a, 2010), Numarul zero (2015).