Lectura. Receptarea mesajului scris din textul literar pentru copii - Calinescu Maria

n lucrarea de faţă, propunându-ne analiza factorilor şi demersurilor care pot conduce la modelarea atitudinii faţă de lectură, ne-am stabilit ca obiectiv dezvăluirea prin argumente a tehnicilor pe care le poate utiliza învăţătorul în schimbarea unei optici faţă de literatură, fata de textul literar în general, din perspectiva de a le circumscrie în actul educaţional, nu ca obiect al cunoaşterii ci ca mediatoare ale cunoaşterii, care permit înţelegerea unor viziuni asupra lumii.

„Lectura joacă un rol mare în viaţa copiilor. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii şi îşi însuşesc anumite norme de conduite.” Nicolae Iorga

             Prin puterea inteligenţei sale, omul este şi trebuie să rămână creatorul tehnicii, culturii, „NOULUI”, în general. Receptivitatea faţă de nou, gândirea creatoare, spiritul inventiv sunt doar câteva trăsături care trebuie să-l caracterizeze pe omul contemporan. De aceea cea mai mare bogăţie a unui popor este inteligenţa şi creativitatea oamenilor.   

În stadiul actual, când pe primul plan este competenţa umană, progresul nu este determinat de factori pasivi – de surse de materii prime şi rezerve naturale – ci mai ales de factori activi, transformatori, de factori umani, de aspiraţiile oamenilor, de competenţa lor şi de creativitate.

Din perspectivă pedagogică, toate aceste reflecţii asupra imperativului unei „societăţi care să stimuleze creativitatea pentru a asigura patru libertăţi de bază: libertatea de studiu a cărţilor, de pregătire, libertatea de explorare şi investigare, libertatea de exprimare şi libertatea de a fi individul însuşi” (Morris Stein), impune schimbarea opticii asupra educaţiei prin adoptarea unor restructurări de esenţă în cadrul idealului educaţional. Astfel, idealul educaţional al şcolii româneşti proiectat în noua Lege a Educaţiei, condensează noile realităţi anticipând dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome capabile să-şi exerseze competenţele formate. Apelând la o terminologie psiho-pedagogică adecvată am putea spune că idealul educaţional din societatea noastră presupune formarea unei personalităţi integral vocaţionale şi creatoare, capabilă să exercite şi să iniţieze roluri sociale în concordanţă cu propriile aspiraţii şi cu cerinţele sociale.

Lucrul cu cartea, contactul cu textul literar divers, apare în aceste condiţii ca o condiţie „sine qua non” a progresului societăţii noastre, a formării personalităţii elevului, fiind de neînlocuit pe parcursul şcolarizării. Este necesar să-l apropiem pe copil, în mod conştient de universul cărţii. El trebuie să simtă bucuria lecturii, fiecare carte fiind „o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi” (M. Sadoveanu).

Într-o altă dimensiune, lectura în şcoală şi în afara clasei au ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să le stimuleze interesul pentru carte, să le satisfacă dorinţa pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor, contribuind într-o măsură însemnată la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la educarea sentimentelor estetice.