Lasa zilei scarba ei, volumul 2 - Stefan Dimitriu

Cu numele inspirat din Biblie (Evanghelia dupa Matei) si scris din perspectiva celui mai acut prezent, romanul lui Stefan Dimitriu, Lasa zilei scarba ei, incearca sa dea seama asupra ultimului veac de istorie romaneasca, prin povestirea, la persoana intaia, a unora dintre cele mai importante si mai dramatice momente ale acestei perioade, asa cum au fost ele traite de cei doi eroi principali ai cartii: Solomon Fridman, ajuns la o varsta matusalemica, si Pompilian Covaliu, cu patruzeci de ani mai tanar (primul – fost sef al grupului de avocati al unui mare industrias interbelic; al doilea – om de presa, mai intai sub regimul comunist, apoi in anii de dupa revolutia anticomunista din decembrie 1989).

Prin destinele acestor oameni si ale multor altora, adusi de cei doi in prim-plan, intr-o ampla desfasurare de fapte individuale si de mari evenimente istorice, cititorul este pus in fata unei uriase panorame a societatii romanesti din ultimul veac, conectata permanent la marile evenimente ale lumii. Sunt avute in vedere cele doua Razboaie Mondiale, ca si framantata perioada interbelica, stalinizarea si ceausizarea Romaniei, ca si ceea ce s-a numit „Revolutia din decembrie 1989” (prima revolutie transmisa in direct in lumea intreaga), dar, mai ales, urmarile ei.

Un loc aparte il ocupa Holocaustul romanesc (pogromurile din Bucuresti si Iasi, trenurile mortii, deportarile din Transnistria), relatat pentru prima oara, in mod cinstit si in secvente sfasietoare, de un scriitor roman.

Scris intr-o maniera moderna, originala si incitanta, cu o desfasurare aproape cinematografica, romanul lui Stefan Dimitriu ne delecteaza cu memorabile scene de dragoste, de aventura terestra sau existentiala, de confruntare cu marile provocari ale timpului nostru, dar si cu portrete savuroase de cunoscuti politicieni sau magnati, de celebri ziaristi sau scriitori, de renumiti afaceristi sau interlopi, de Ingeri si Demoni. O sectiune adanca printr-o societate pe cat de sclipitoare, pe-atat de suficienta, pe cat de vesela, pe-atat de inconstienta, pe cat de bogata in aparenta, pe-atat de putreda in esenta. O carte pe gustul cititorului modern de pretutindeni. Si, in acelasi timp, o invitatie la meditatie, solidaritate si actiune.

Stefan Dimitriu, unul dintre primii scriitori contemporani din Romania, s-a nascut la 21 mai 1938, in Ibanesti-Vaslui, intr-o familie de invatatori. Datorita rigorilor vremii, parintii (oameni instariti) sunt alungati nu numai din invatamant, dar si din propria gospodarie, tatal este inchis, iar mama si cei trei copii minori (scriitorul fiind mijlociul) iau drumul bejeniei si se stabilesc la Ploiesti. Aici, la varsta de 14 ani, scriitorul este nevoit sa se angajeze intr-un santier de constructii, pentru a putea urma liceul seral, cursurile de zi fiindu-i interzise.

Debuteaza cu versuri, in 1957. Dar adevarata consacrare va veni odata cu debutul in proza („Drumuri ca-n palma”, proza scurrta, Editura Eminescu 1971). Urmeaza romanele sale de succes („Trapez” – 1972, „Tineretea lui Bogdan Irava” – 1987, „Turnul nebunilor” – 1993, „Lasa zilei scarba ei” – 2009). Intre timp, publica si alte volume: teatru („Steaua pagubosilor”), eseuri, evocari („Dealuri la Prut”), reportaj („Tara lui Skanderbeg”), jurnal („Pace tie, cititorule”) etc. Traduce masiv din Evgheni Evtusenko ( volumele de versuri „Mierea tarzie” si „Porumbelul din Santiago si alte poeme”, romanul „Sa nu mori inainte de moarte”). In 1910, Clubul de Proza al Uniunii Scriitorilor ii acorda Premiul de excelenta pentru romanul „Lasa zilei scarba ei”. De la absolvirea facultatii si pana la retragerea din activitate (1967-2007), a lucrat la Radio-Televiziunea Romana (realizator de emisiuni, redactor-sef, director de departament). Documentarul sau „Exercitii de libertate”, consacrat Revolutiei Romane, a fost distins cu Premiul Federatiei Internationale a Arhivelor de Televiziune FIAT/IFTA (Londra, 2001) si Nimfa de argint (Monte Carlo, 2002).

In prefata la volumul de teatru „Steaua pagubosilor”, profesorul Romul Munteanu, marele critic literar, scrie: „Poate parea paradoxal, dar romanele cele mai originale, mai profunde si mai rezistente in timp ale generatiei Augustin Buzura au fost scrise de Stefan Dimitriu”.