Laleaua neagra - Alexandre Dumas

Laleaua neagra, publicat in 1850, este un roman istoric a carui actiune se petrece la sfarsitul secolului al XVII-lea, surprinzand evenimentele prin care Wilhelm de Orania preia puterea in Olanda, pe fondul masacrului fratilor Johan si Cornelius de Witt, acuzati de intelegeri secrete cu Franta. In acest timp, departe de tumultul politic, tanarul Cornelius van Baërle, finul lui Cornelius de Witt, se dedica pasiunii cultivarii de lalele, incercand sa creeze o lalea neagra, pentru care Societatea Horticola din Haarlem ofera un premiu de o suta de mii de florini.

Vazandu-l aproape izbutind acest lucru, vecinul sau, din invidie si avaritie, il denunta drept complice al lui Cornelius de Witt. Acuzat de inalta tradare, van Baërle ajunge astfel la temnita. Singura lui consolare este Roza, frumoasa fiica a temnicerului, care il ajuta sa nascoceasca un plan pentru a-si creste laleaua in secret. Rasturnarile de situatie mentin suspansul pana in ultimele pagini ale cartii.

ALEXANDRE DUMAS s-a nascut in 24 iulie 1802 la Villers-Cotterets. Tatal sau, Thomas-Alexandre Dumas, general in armata lui Napoleon, cade in dizgratia acestuia si moare in 1806, lasandu-si familia intr-o situatie materiala precara. Creator de eroi legendari, dramaturg si romancier, Alexandre Dumas a cunoscut un succes timpuriu, contemporanii considerandu-l un geniu de forta lui Balzac si Hugo. Scrie drame istorice si moderne, tragedii, comedii, creand o opera dramatica deosebit de bogata. Ca romancier, s-a orientat spre romanul istoric, care devine sub pana sa roman de capa si spada. Semneaza aproape 300 de romane, printre care: Cei trei muschetari, Dupa douazeci de ani, Regina Margot, Colierul reginei... Moare la 5 decembrie 1870, la Puys, in apropiere de Dieppe.