La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami

Traducere din limba japoneza de Angela Hondru

Haruki Murakami este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, laureat al multor premii literare de prestigiu. Romanele sale au fost deja traduse in peste douazeci de limbi.

 

„La sud de granita, la vest de soare este Casablanca in stil japonez, o poveste ireala, in care fiecare episod are luciri de poem.” (The Times)

„O durere sfisietoare se desprinde din paginile cartii. La sud de granita, la vest de soare este o elegie dulce-amara despre visurile copilariei si despre forta de nestapinit a iubirii si a dorintei.” (Independent on Sunday)

„In acest scurt roman suprarealist, detalii halucinante tisnesc din intimplarile cele mai banale.” (New Yorker)

„Poate cel mai mare merit al lui Murakami este acela de a ne fi oferit o carte in care farmecul unei iubiri de secol nouasprezece pluteste peste suburbiile unui Tokyo contemporan.” (Irish Times)

 

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.