La portile disperarii, inceputul sperantei - Florica Batu-Ichim

„Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei. Mai pragmatic, medicul americano-canadian ii comunica pacientului teribilul diagnostic in convingerea ca moartea se cere gospodarita cu aceeasi grija ca si viata. Asa se face ca Florica Batu, mama a sase copii, dintre care ultimul inca ne-ntarcat, afla ca are leucemie si ca de-acum va trebui sa se pregateasca pentru o moarte relativ apropiata. Totul invita la disperare. Dar tragicul deznodamint pare a se amina de la sine… si-n loc sa se dea de ceasul mortii, Florica Batu se apuca si scrie o carte. O carte frumoasa si adevarata, cum nu se scriu multe in dulcele grai romanesc.“
Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA

„Poate ati mai citit carti scrise de femei in care femeia ramine femeie prin tot ce ne lipseste noua, barbatilor. Imi vin acum in minte povestirile orientale ale lui Marguerite Yourcenar. Nu subiectul, nici macar povestea, ci freamatul acela al asteptarii o face pe femeie femeie. Barbatii nu stiu sa astepte. Va asigur, nu ati mai citit asa o carte si nu v-ati inchipuit vreodata ca un astfel de om poate sa existe cu adevarat. Florica Ichim este un inger care a trait pe pamint. Aceasta carte e jurnalul unui inger care se pregateste sa se intoarca la cer. Minunata Florica Batu-Ichim este fara indoiala destinul literar feminin romanesc de cea mai mare forta, candoare si puritate, care ne va duce pe aripile cartilor sale departe in lume.“
SAVATIE BASTOVOI

RECENZII