La limita - Diana Farca

La limita – Diana Farca, este o carte despre viata, ratacire, putere imensa, regasire, unitate, bunatate, daruire, intelegere, ajutor, adevarata cunoastere, pretuire, invatare si prietenie.

 

Diana Farca are o remarcabila intuitie a asteptarilor cititorului. Istorisirea ei nu treneaza nicio clipa, desi din roman nu lipsesc portretele, descrierile de natura, analizele psihologice. Acestea sunt insa strict functionale, nu devin niciodata un scop in sine. Ritmul naratiunii ramane mereu alert, fara sa se ajunga insa vreodata la acel stil precipitat si eliptic, care face de necitit cartile altor autori din generatia Dianei Farca.

 

Fragment:

-Frumoasa puritana, a carei onoare - atat de aprig - fiul meu o apara, stiai ca el, acest cavaler cuceritor al zilelor noastre, un adevarat Don Juan cu armura de tinichea ruginita, a luat la rand - cat a fost departe de tine - toate domnitele de o moralitate indoielnica si le-a condus la eI in pat? Daca atat de mult te pretuieste, cum de nu i-a pasat deloc?

 

A inghitit in sec, insa deloc surprinsa, banuind probabil ca n-am incheiat un juramant de castitate si ca aveam anumite nevoi fizice de satisfacut - fara stirea ei - chiar daca ea, virgina fiind, nu le intelegea. Enervata peste masura de calmul ei, mama a continuat, constienta fiind ca o va zdruncina din temeliile fiintei ei: -Bine, sa-nteleg ca esti o femeie toleranta, emancipata chiar.

 

Asta e bine, caci inseamna ca te potrivesti pan' la urma cu fiul meu, pe care - nu de mult - l-am surprins in pat cu Joseph, partenerul lui de faradelegi si cu doua surori gemene, luand parte la cine stie ce desfrau. Pentru Liese, una dintre ele, Albert a avut dintotdeauna o slabiciune, asa ca, pana la a deveni mama mostenitorului lui, n-a fost decat un pas. Din pacate insa, fata a pierdut sarcina si - tulburati de durere - au rupt logodna. Ce spui despre asta? Nu cunosti un om nici dupa o viata, se pare, caci el se poate dovedi un monstru, caruia tu, prostuta si credula, i-ai daruit puritatea