Jurnalul unui liric - Mihail-Robert Zaharia

„(...) mi-ai sorbit privirile si le-ai scuipat in mare (...)” Daca ai ajuns acolo unde se pot inchega astfel de viziuni, nu mai e cale de intoarcere, decat strivindu-te de stancile ignorantei.
... Poetul Zaharia Mihail-Robert creste, parca, de sus in jos, ca reflectia unui copac in apa... Avem de a face cu o forta, deseori, ascunsa in neajunsul de a nu fi inteles, crezut si destul... Insa forta aceea se va manifesta la maturitate deplina, daca nu cumva a evadat deja si infrunta singura demonii libertatii... /Ioan Pop/ 
 
Geometric vorbind, autorul se potriveste doar cu dezmatul lui launtric, cocotat pe flancul unei inanitati sufocate de supliciul talentului. Inca o fiinta ratacita – mi-am zis... E ciudat cum Zaharia Mihail-Robert nu se identifica doar cu valorile la care orice scriitor aspira, o face si cu cele pe care le respinge. Cum poezia nu este posibila fara coeficientul ei de exagerare, intalnim si aici acelasi sindrom avorat pe caldaramul pierderii de minti. E introverta sclipirea lui, e un sigiliu intiparit pe semnele lipsei de menire... de aceea presimt ca acest namol voluptos si balcanic il urmareste mai tragic decat fantomele care ii dicteaza poezia... /Adrian Goia/ 
 
Descatusat in versul sau, in cautarea sinelui superior,  Zaharia Mihail-Robert surprinde cititorul prin sinceritatea si profunzimea sa. Asa cum el insusi scrie, poetul este o manifestare a poeziei, si nu invers.
Dialogul sau cu divinitatea amprenteaza acut, demonstrand legatura speciala pe care el o are cu fortele Universului. Fie ca adreseaza intrebari prin versurile sale, fie ca e parte a unei concluzii personale, Zaharia Mihail-Robert accentueaza trairi in poemele sale.
Habitatul liric impleteste metafore pline de sensibilitate, pe care apoi ni le daruieste noua, cititorilor.
Indiferent de forma pe care o abordeaza in poezie, aduce un aer proaspat contemporaneitatii, devenind un poet despre care cu siguranta vom auzi in freamatul anilor.
Personal, ma consider privilegiata sa cunosc Omul si poetul deopotriva, si sa fiu parte a sufletului sau. /Nicoleta Gordon/