Eram student in anul trei de facultate si lucram la un proiect necesar pentru un examen. Ma concentram profund pe calculele si desenele pe care le aveam de facut. Fiind total absorbit in munca, am simtit brusc cum in zona capului apare o anumita amorteala si ma cuprinde un fel de somnolenta profunda. Cele doua stari, prima fiind cea de concentrare si a doua fiind cea de somnolenta, au creat un fel de absorbtie, ca si cum o pompa de vid mi-ar fi absorbit constiinta in spatele corpului meu. Pret de cateva secunde mi-am vazut zona cefei. Eram cu capul pe mana stanga, cu un creion in mana dreapta si becul era fata mea, luminandu-mi parul.
Situatia inedita in care ma aflam m-a uimit profund, dar in acelasi timp, simtindu-ma brusc eliberat de limitele corpului meu fizic, am simtit nevoia sa imi iau zborul cat mai departe. In imediata mea apropiere s-a deschis un tunel lung si luminos in care am intrat fara sa clipesc. Senzatia a fost extraordinara. Cu coada ochiului am vazut cum ma indepartez de cladirea in care ma aflam, de oras, de zona tarii mele, de globul pamantesc si apoi m-am afundat in vidul cosmic. Pe alocuri vedeam cate o stea, iar in jurul meu observam dare de lumina, reprezentand urmele deplasarii mele pe langa alte stele. Modul meu de a vedea devenise global, sferic. Vedeam si in fata, dar si in urma mea. Puteam sa disting rapiditatea miscarii prin faptul ca anumite structuri stelare din spatele meu se estompau rapid, ceea ce insemna ca ma deplasam cu o viteza considerabila. In cele din urma am vazut in imediata mea apropiere o stea care emana o lumina alb-albastruie. Simteam cum imi micsoram viteza si am inceput sa disting conturul unei planete mari, deosebit de frumoasa, cu culori vii, innobilata fiind de misterul unei centuri fine de meteoriti din jurul ei.