Jurnalul unui barbat singur - Nicu Petria

 

Am inceput aceasta carte: „Jurnalul unui barbat singur”, in urma cu multi ani, ani in care credeam ca estetica ne poate ridica spre culmi ale dragostei de frumos. Pe parcursul acelor insemnari zilnice sau periodice mi-am dat seama de bogatia expresiilor, de faptul ca, cu cat inaintam cu scrierea jurnalului, ma linistesc, iar ideile noi se perinda prin ganduri ca niste pescarusi ce zboara in albastru, captandu-ma. Astfel, marea mea iubire a devenit, din ce in ce mai mult, obsesie. Ce inseamna asta?
Inseamna ca tot ce am realizat se imbina foarte bine cu lumina din visuri, cu viscolul din suflet si, mai cu seama, dialogul dintre El si Ea, care pare real, dar este ireal.
El fiind un barbat cu probleme de sanatate neurologice ajungand la paroxism, dar totusi optimist. Ii place literatura, in special poezia. A citit de cand era prin clasele primare si s-a legat de poezie, incepand, de prin liceu, sa si scrie. Asa s-a trezit la un concurs, castigand o mentiune si, l-a remarcat un profesor, care i-a spus „Citeste tot ce-ti cade in mana si, cu timpul, vei deveni un scriitor apreciat!” Asa a facut si, participand la cenaclurile literare din oras, a castigat premiul al II-lea la un concurs interjudetean. Nu s-a oprit aici si a continuat sa scrie. Asa i-a aparut, in anul 2008, cartea de poezie si proza scurta... In Jurnalul unui barbat singur, ea, o femeie cu multe calitati date de Dumnezeu, dar fara noroc in viata de zi cu zi. Este optimista, este talentata in mai multe privinte, dar fara un scop anume. Rapusi de dorinte, el si ea, se contopesc intr-o stare adiacenta pe planeta Pamant.
Pana la urma se intalnesc oniric si isi vorbesc, desigur, platonic, cautand fiecare un argument pentru a-si lega viata prin iubire pura. Dar soarta nu le permite sa se intalneasca real si atunci ea hotaraste sa dispara din viata lui, spunandu-i ca se duce in California, la niste rude: „Pentru a-mi imbunatati vederea din ce in ce mai slaba din cauza diabetului zaharat, boala de care sufar de cand aveam sase ani”. Deci, copilaria ei s-a desfasurat prin spitale si prin tot ce inseamna analize medicale. Menirea acestei idei a fost un tabu, nu s-a realizat din cauza lipsei finantelor. Calitatea vietii ei este din ce in ce mai deplorabila, din punct de vedere medical, si tocmai cand el a luat hotararea sa-i faca o vizita-surpriza, ducan-du-se acasa la ea, afla de la mama-sa, doamna Eugenia U., ca:,, Dana, domnule, ne-a parasit pentru totdeauna”.
Atunci, o greutate imensa s-a lasat pe umerii lui si in fractiuni de secunda s-au perindat prin memorie toate trairile si scrisorile celor doi, barbat si femeie, care s-au iubit, dar n-au reusit sa-si duca la indeplinire dorintele. „Dumnezeu este in noi si noi suntem in Dumnezeu. Fie-i tarana usoara si sufletul in Paradis!” Cu aceste cuvinte rostite evlavios si-a linistit plansul si sufletul. Norocul, contrar destinului lor, s-a dovedit a fi incomplet si ghinionul vietii, lasandu-i fara replica in privinta ideii lui de a fi impreuna cu orice pret.
                                                                                                                                                                                                                                     Autorul