Iubirea de aproapele, ajutor pentru bucuria vietii - Pr. Teofil Paraian

 

„Niciodata nu-i omul atat de fericit, decat atunci cand se stie iubit si cand iubeste, cand isi revarsa iubirea din sufletul sau. Adevarul este ca noi nu traim la tensiunea iubirii, nici nu ne dirijam totdeauna dupa porunca lui Dumnezeu. Cei mai multi dintre noi, chiar credinciosi fiind, stim de porunca lui Dumnezeu, de porunca iubirii si cinstirii, dar, in general, ne manifestam spontan. Nu suntem nici uratori, nici iubitori. Chiar spune Sfantul Maxim Marturisitorul ca noi suntem, cumva, la mijlocul dintre iubire si ura. Avem capacitatea de a iubi, dar nu iubim incontinuu. Avem capacitatea de a uri si uram cand ne vine noua sa uram. Cel ce nu iubeste nu insemna neaparat ca uraste. Se afla asa, cumva, la cota zero, acolo unde e confluenta, punctul de intalnire dintre negativ si pozitiv. Putem sa mergem si inspre rau, putem sa mergem si inspre bine. Cei mai multi insa dintre noi iubim in mod spontan. 
In orice caz, nu se poate spune ca am ajuns la masura aceea, incat din sufletul nostru sa se reverse tot timpul iubire, ci permanent noi suntem intr-o situatie in care putem si sa iubim, si sa uram; iar daca am trecut pe versantul iubirii, nu mai putem sa uram. De pilda, in Pateric, se spune despre un parinte ca, din prea multa bunatate, nu stia ce mai e rautatea. Ori noi, uneori, din prea multa rautate, nu mai putem lucra bunatatea, adica amestecam lucruri rele si in lucrurile bune.” 
Parintele Teofil Paraian