Istoria vizuala a parfumeriei in Romania. Album color - Val Iacob

Albumul "Istoria vizuala a parfumeriei in Romania" cartografiaza evolutia sinuoasa a parfumeriei romanesti, de la inceputurile sale si pana in prezent. O colectie impresionanta de fotografii, informatii, episoade si momente cheie de mult uitate care au definit de-a lungul timpului aceasta arta si industrie. O incursiune fascinanta in lumea parfumeriei si cosmeticii, in obiceiurile de consum ale romanilor de-a lungul intregii istorii, un album care evidentiaza metamorfozele societatii romanesti si povestea parfumeriei exclusiviste din prezent. Creator al Muzeului Parfumului in Romania, colectionar pasionat si posesorul a sute de artefacte legate de universul parfumului si cosmeticii din intreaga lume, Val Iacob a imaginat un album structurat, care sa recupereze si sa puna in valoare detalii importante si momente istorice ale calatoriei aromelor de la origini si pana in prezent.

Prefata:

Albumul care vi se deschide in fata este un paradox. Seduce (ca doar e vorba de parfum, seductia ii sta in ADN), dar si diagnosticheaza. Iti ia ochii, te farmeca, te prinde in increngatura de istorie, poveste si inexplicabil (pentru ca parfumul, atunci cand e cu adevarat o creatie, se sustrage etichetarilor din cuvinte), dar iti plimba in fata si o oglinda. In ea ne vedem ca natie, ca educatie, ca trecut si ca prezent, la o scara ce desfida imbatatul cu apa rece.

Parfumeria si cosmetica in Romania reprezinta un subiect delicat, pentru ca fac parte din acele realitati care ne arata intocmai cat am facut, cat am evoluat si cat am fi putut face. 

Albumul retraseaza coordonatele prin care potiuni, combinatii, melanjuri de ingrediente au patruns pe teritoriul nostru, revendicandu-si influente atat din Orientul mereu apropiat, geografic, dar mai ales cultural, cat si din Vestul care o luase serios la galop din acest punct de vedere. Secolele se scurg, iar decalajul pe care il resimtim fata de Europa Occidentala, atat de prezent in alte zone, reverbereaza inclusiv la nivel de grija pentru cum mirosim si cum ne sinchisim de sanatatea si frumusetea noastra. In veacurile al XVII-lea, al XVIII-lea si al XIX-lea, cand in Franta se deschid larg mugurii robusti a ceea ce avea sa devina cea mai puternica industrie a rasfatului de pe continent, popoarele romane inca amesteca obligeana, craita si namol si starpesc (cum pot) focarele de ciuma.

Regina Maria si ale ei Mon Boudoir si Quelques Fleurs Royale inseamna un inceput. Continuarea e de cautat in Micul Paris, invocat cu filtru nostalgic chiar si astazi (mai ales de cei
care nu au ajuns sa il cunoasca decat la mana a doua, prin relatari mai mult sau mai putin edulcorate). Franta si Regatul Unit, cu puzderia lor de alambicuri olfactive la moda, poposesc la
Bucuresti. Societatea frantuzita vrea si in magazinele de pe Dambovita Lubin, Houbigant si Molinard. Este, probabil, prima perioada in care ce se intampla in lumea referentiala apuseana are o replica pe masura si la noi. Importam masiv si producem infinit mai putin semnificativ. Va fi un ev de scurta durata, totusi, pentru ca perioada comunista va exalta propriile valori, in care productia creste artificial, iar copia (discret asumata inainte) se mascheaza sub nume, packaging si compozitii mergand de la rezonabil la ridicol.

Miraj, Farmec, Faun, Roua, Favorit, Jubileu, Oana, Doina, Cheia, Vis, Pell-Amar, Eva, ca sa nu mai vorbesc de Gerovital, toate sunt substantive proprii care consolideaza legenda (azi mult cazuta in anecdota) cosmeticelor romanesti din a doua jumatate a secolului XX. Unele dintre ele au expiat precum parfumul lor, altele subzista sau s-au reinventat potrivit exigentelor pietei internationale. Toate, insa, privite in timpul vietii lor la raft si pe etajerele doamnelor societatii comuniste, vorbesc despre putinta Romaniei de a copia (cu resurse locale) produse mai pricopsite de la altii, dar si despre neputinta de a nascoci propriile produse, cu materii prime locale, cu onestitate si realism. Cele cateva exceptii notabile nu schimba peisajul general.

Albumul imaginat, dorit si, iata, pus in opera de initiatorul primului Muzeu al Parfumului din Romania, Val Iacob, cartografiaza exhaustiv toata aceasta istorie. Ea este una vie, urmarita
inclusiv in sinuozitatile post 1990, perioada in care marile branduri ale lumii se intorc in Romania, iar Romania insasi se scutura de letargie, pastreaza ce merita pastrat din trecut si pune piciorul in prezent.

Colectionar pasionat, posesorul a sute si sute de artefacte legate de universul parfumului si al cosmeticii din toate colturile lumii, Val Iacob ordoneaza si structureaza un ocean. Nu de lichide inmiresmate, ci de informatii, de episoade, de momente cheie. O tara mica si o industrie de beauty mult timp schioapa nu inseamna neaparat ca parfumul si derivatele lui au lipsit din Romania.

Aceasta lucrare (prima, necesara si mult asteptata) se transforma intr-un aide memoire pentru generatiile trecute si o incursiune fascinanta (antropologica, economica, aproape livresca) pentru cele tinere in obiceiurile de consum ale romanilor. Drumul de la parfumurile bulgaresti si rusesti intoxicante pana la Amouage, Liquides Imaginaires, Jusbox sau alte branduri din Pantheonul parfumeriei de nisa a fost lung. Urmarindu-l, serpuim, de fapt, prin metamorfozele noastre ca societate, cu grupuscule de consumatori si cu stimuli care s-au schimbat radical azi fata de ieri.

„Istoria vizuala a parfumeriei si cosmeticii” este o colectie pretioasa de amintiri si repere imagistice. Parfumul, cea mai abstracta dintre realitati, a avut nevoie mereu de aceasta proptea de comunicare pentru a se face cunoscut. Din aceasta perspectiva, albumul e o resursa inestimabila pentru pasionatii de publicitate. Publicitatea insasi (acest hibrid intre arta, marketing, psihologie si propaganda) este o oglinda fidela a regenerarilor unei societati.

Ma grabesc sa salut discernamantul lui Val Iacob, care alege ca imaginile sa vorbeasca de la sine, fara adaosuri textuale care, in cele mai multe cazuri, ar fi fost redundante. Asa cum un parfum nu poate fi talmacit in cuvinte decat pana la un anumit punct, nici istoria nu trebuie ingradita in fise si legende de ilustratie. 

Amandoua sunt expresii absolute ale libertatii si se ofera privitorului (si purtatorului), pentru ca acesta sa-si construiasca propria poveste. 

Marius Constantinescu

RECENZII