Istoria statelor balcanice in Epoca Moderna - Nicolae Iorga

Astfel, la experienta noastra se adauge experienta lor. Pe cea dintai n-o vedem asa de bine si nu voim s-o vedem asa de bucuros in partile ei triste, care cer o urgenta indreptare. Nu indraznim a fi destul de severi cu noi insine. Firea poporului nostru, ca si o educatie care ne deprinde a privi cu consideratie numai spre Apus, fac insa ca noi sa fim gata a observa, cu patrunzatorii nostri ochi critici, raul, periculosul, ridicolul, ce se intampina in viata contemporana a unor vecini mai slabi inca decat noi. Macar din studiul vietii lor, de ieri si de astazi, sa ne deprindem a despretui forma fara fond, zbuciumul pasiunii despretuitoare a interesului public, clicele personale gata a jertfi tara, lipsa de continuitate prin capricii si antagonisme de partid.
In general, principiul de nationalitate juca un rol foarte scazut in combinatiile deosebitelor conferinte: ele dadeau numai resultate de mecanica proportionala. Diplomatia locala ramanea pentru ca, prin jocurile ei de rivalitate, sa conrupa de la inceput o viata politica neaparat inca nesigura.

In a doua fasa si tot din tendinta de a pune frau Rusiei pornite catre anexarea Imperiului Otoman, se tinu seama cu placere de o relativa intarire a Turciei, prin noua ordine europeana, de superficiale semne de progres, de aparentele unor reforme pornite din bunavointa patriotica a unora si din vicienia asiatica a altora, tocmai pentru a da impresia lucrurilor pe care le stiau dorite de apuseni, si se lua hotararea de a opri inaintarea moscovita, nu prin state nationale, prea slabe poate, pentru o asemenea misiune, mai ales cand erau sistematic slabite, ci prin Turcia insasi, refacuta, restaurata, spoita in colori constitutionale, onorata cu un loc in „areopagul european". Pentru aceasta se aruncara in urma statele crestine, luandu-li piezis din drepturi seculare, din privilegii recente, din situatii de fapt castigate cu munca si jertfe. E opera tratatului din Paris.

N. Iorga