Istoria filmului romanesc de animatie 1920-2020 - Dana Duma

„In anul 2020 se implinesc 100 de ani de la premiera primului film romanesc de animatie, Pacala in luna de Aurel Petrescu. Cateva coincidente fericite au facut sa pot sa scriu – si sa public chiar acum-o istorie a animatiei romanesti, lucrare pe care imi doresc de mult timp s-o duc la bun sfarsit. O planificam, dar o amanam, desi cred ca este acea zona a cinematografului romanesc aflata deseori in avans estetic fata de celelalte componente ale sale, poate mai apasate de cenzura in perioada productiei subventionate de stat. Atunci cand vorbim despre succesele de anvergura ale filmului national ne indreptam in primul rind privirea inspre opera lui Ion Popescu Gopo, primul roman castigator al unui premiu Palme d` Or. Dar numarul animatorilor a caror creatie se cuvine redescoperita e destul de mare si am incercat sa ma opresc asupra realizatorilor si filmelor care merita, sa le clasific intr-un fel, tinand cont de particularitati stilistice si tehnice, de contextul national si international.” (Dana Duma)

„Dincolo de o documentare impresionanta si laborioasa, care viziteaza zone de umbra si teritorii necartografiate ale cinematografiei romanesti, istoria Danei Duma este, la randul ei, una animata, dinamica, subtila, punand in relatie animatia cu alte arte, cu literatura in special, si virand pe alocuri, in mod avenit, catre o istorie a ideilor, atunci cand istoria face loc contextului politico-ideologic. Istoria filmului romanesc de animatie 1920-2020 plombeaza o absenta notabila in literatura de specialitate si va deveni un reper inconturnabil pentru istoricii si criticii de film. Si nu numai pentru ei.” (Prof. univ. dr. Angelo Mitchievici)

Istoria filmului romanesc de animatie reprezinta primul demers de acest fel intreprins in cultura romana in relatie cu o parte importanta a unei cinematografii, filmul de animatie. Exista doua argumente suplimentare care consolideaza demersul Danei Duma, un prestigios profesor de istorie a cinematografului la UNATC, Facultatea de Film, si un reputat critic de film, redactor-sef al principalei reviste de specialitate, intitulata FILM. Primul argument se sprijina pe notorietatea castigata de filmul romanesc la nivel mondial prin unul dintre marii creatori de animatie, Ion Popescu Gopo, primul roman castigator al unui premiu Palme d’Or. Marelui cineast autoarea ii dedica un important studiu monografic cuprins la nivelul unui intreg capitol, urmarind estetica anti-Disney, teoriile sale cu privire la cinematografia de animatie si deopotriva influenta pe care a exercitat-o ulterior asupra filmului de animatie romanesc si european. Promovarea „filmului-pilula”, „ambitia lapidaritatii”, expresia concentrata propun o fabula cinematografica, invita la reflectie la confiniile cu parabola. Cu mijloacele de care dispune animatia, Ion Popescu Gopo propune, mutatis mutandis, ceea ce Jean-Luc Godard face la nivelul lungmetrajului, un film-eseu, un film de idei, cum sunt Balanta, Ploaia, Pantoful, Treaba facuta cu cap, Ulciorul.
Cel de-al doilea argument tine de rolul de avangarda cinematografica pe care l-a indeplinit filmul de animatie in Romania, fara a se bucura de notorietatea filmului de fictiune propriu-zis. Dana Duma readuce in memorie nume uitate ale animatiei romanesti, o dimensiune experimentala mai pronuntata pe care o releva filmul de animatie, incorporarea unor universuri poetice sau a unor materiale neobisnuite, precum plastilina sau sticla, dar si contributia pe care o are cromatica, filtrata uneori de ecleraj, sau grafica, „desenul” care precizeaza si mai clar inrudirea animatiei cu artele plastice. Analiza pertinenta a artei de animatie a unor Ion Truica, Laurentiu Sirbu, Mihai Badica, Constantin Mustetea, Adrian Petringenaru etc. lumineaza o epoca si precizeaza marcile estetice si profilul identitar pe care-l releva aceasta arta atat de dinamica.

Dincolo de un orizont de reflectie catre care deschide filmul de animatie, Dana Duma analizeaza si „desenele animate” cu caracter iconic, Mihaela a lui Nell Cobar sau Balanel si Miaunel ai lui Horia Stefanescu, din categoria regizorilor de animatie pe care-i numeste „satirici”. Un capitol consistent este dedicat serialului de animatie, de la „serialul de divertisment” la cel „de autor”, in perioada „dezghetului”, scurta etapa de relaxare ideologica, perioada de tranzitie pe care a ocazionat-o trecerea de la regimul politic instituit de Gheorghiu-Dej la „Epoca de Aur”, „Epoca Nicolae Ceausescu”, caracterizata prin restalinizare si un obsedant cult al personalitatii liderului maxim. Un spirit nuantat, Dana Duma analizeaza cu acribie prezenta lungmetrajelor lui Victor Antonescu (Uimitoarele aventuri ale muschetarilor), Marian Mihail, Ana Maria Buzea, Zaharia Buzea, Artin Badea (Temerarii de la scara doi), Constantin Paun (Novacestii), Mircea Toia (Fiul stelelor), Laurentiu Sirbu (Harap Alb), Luminita Cazacu (Calatoriile lui Pin-Pin, primul musical romanesc de animatie) etc.
S-a discutat in istoria literara despre rolul jucat de generatia ’80 in schimbarea paradigmei literare. Este meritul autoarei de a evidentia, intr-un context mai larg, contributia generatiei ’80 in filmul de animatie, cu cineasti precum Zoltán Szilágyi, Radu Igazsag, Zeno Bogdanescu, Olimpiu Bandalac, care si-au continuat credibil activitatea si dupa 1990, impingand filmul de animatie intr-o zona a experimentului, a ceea ce Dana Duma numeste filme „hibride”, care integreaza arta video, imping spre eseu animatia, privilegiaza reflectia si ludicul, cum este Strigat in timpan/Shrieck into the Ear de Radu Igazsag si Alexandru Solomon, dedicat, deloc intamplator, dadaismului, sau Ciacona, de acelasi Igazsag, deconstruind postmodern celebrul tablou intitulat Rastignire al lui Matthias Grünewald.

O alta dimensiune importanta pe care o exploreaza in aceasta carte Dana Duma este cea a institutiilor cinematografice, de pilda rolul studioului Animafilm in contextul evolutiei filmului de animatie romanesc, dar si al festivalurilor dedicate animatiei, unde Festivalul international al filmului de animatie de la Mamaia a jucat un rol considerabil, rol pe care a incercat sa-l preia Anim’est dupa Revolutia din Decembrie 1989. Istoriografia postbelica nu putea evita relatia dintre cenzura si cea de-a saptea arta, rolul subversiv al filmului de animatie, al strategiilor esopice ale regizorilor. In 1980, Ana Blandiana incercase o strategie similara cu un volum de versuri pentru copii, Intamplari din gradina mea, cu un personaj emblematic, Motanul Arpagic, strategie detectata tardiv de cenzura. In orice caz, filmul de animatie se putea extrage mai usor imperativelor ideologice si obligatiei de a respecta conventia realismului.
Una dintre cele mai antrenante parti ale cartii vizeaza istoria postdecembrista a filmului de animatie, cu filme care dobandesc profilul pamfletului politic, care se lanseaza in dezbaterea civica sau consemneaza pe portativul estetic al animatiei tensiunile sociale considerabile ale perioadei de tranzitie, cu filme precum Golanii al lui Marcel Mihai, Piromanii al lui George Sibianu sau Povesti cu pete al lui Virgil Mocanu, aparute toate in 1991, influentate de mineriade, de fenomenul Piata Universitatii, de conflictele intestine ale unei societati neasezate etc.
Dincolo de o documentare impresionanta si laborioasa, care viziteaza zone de umbra si teritorii necartografiate ale cinematografiei romanesti, istoria Danei Duma este, la randul ei, una animata, dinamica, subtila, punand in relatie animatia cu alte arte, cu literatura in special, si virand pe alocuri, in mod avenit, catre o istorie a ideilor, atunci cand istoria face loc contextului politico-ideologic. Istoria filmului romanesc de animatie plombeaza o absenta notabila in literatura de specialitate si va deveni un reper inconturnabil pentru istoricii si criticii de film. Si nu numai pentru ei. (Prof. univ. dr. Angelo Mitchievici)

RECENZII