Ion Talos si romanitatea orientala. Cu marturisirile biografice ale lui Ion Talos - Mircea Popa

Salajul a fost leaganul, dar si toiagul pe care m-am sprijinit permanent si care mi-a dat putere. Studiul despre variantele transilvanene ale Mesterului Manole, descoperite initial aici, m-a introdus prin usa din fata in randurile folcloristilor romani consacrati.

Cercetarea culturii populare este o stiinta de exceptionala valoare inca nerecunoscuta ca atare intre stiintele despre om. (ION TALOS)

Profesorul Ion Talos, unul dintre cei mai importanti etnologi romani din toate timpurile, reia tema dintr-o perspectiva inedita, realizand o paralela nemaifacuta intre cultura orala romaneasca si scriitura despre constiinta romanitatii romanilor – centrata pe figura imparatului Traian – din secolul al XV-lea pana in secolul al XX-lea. (IOAN-AUREL POP)

Ion Talos, crescut la scoala lui Ion Muslea, cunoaste valoarea documentului etnologic, il utilizeaza si-l „stoarce” de informatie. Dar mai stie ca opera etnologului nu se poate opri la editarea si adnotarea vechilor colectii de izvoare folclorice, adunate in secolele XIX si XX. Numai prin lucrari de mare deschidere intelectuala etnologia isi dovedeste importanta pentru cultura si spiritualitatea romaneasca, adica prin opere de felul celor cu care profesorul Ion Talos ne-a obisnuit. (MIHAI BARBULESCU)

Beneficiind de un mediu de formare de o inalta calitate profesionala, adunand la un loc pe cei mai buni specialisti in istorie literara, folclor, etnologie si etnografie, in cercetarea comparata a fenomenelor de cultura, Ion Talos s-a dezvoltat in acest cadru elevat de nobila stradanie de a servi cu devotament si credinta patrimoniul national de valori. Lucrand ordonat, metodic, comprehensiv, el a ajuns la performante neatinse de predecesorii sai, elucidand multe din problemele nebuloase sau greu abordabile pentru dificultatea lor. Atingand in momentul de fata punctul cel mai inalt care putea fi atins in specificitatea lui, l-am putea numi cu indreptatire un savant al folcloristicii si etnologiei. (MIRCEA POPA)

ION TALOS (n. 22 iunie 1934, Prodanesti, Salaj) este un etnolog si eseist roman, semnand carti de referinta in domeniu. A urmat cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii „Victor Babes” din Cluj (1953-1957), iar in anul 1957 este angajat la colectivul de folclor al Institutului de Lingvistica din Cluj. Lucreaza la alcatuirea Bibliografiei folclorice romanesti (1891-1918), devenind, mai tarziu, colaborator pentru Romania la Internationale Volkskundliche Bibliographie, Bonn (1979-1984). A fost bursier al Fundatiei Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau (1966-1967; 1970-1971), secretar stiintific al Centrului de Stiinte Sociale al Filialei Cluj a Academiei Romane (1968) si seful Sectiei de Etnografie si Folclor din cadrul aceluiasi centru (1969-1985). Doctor in filologie al Universitatii din Bucuresti cu teza: Jertfa zidirii in obiceiurile si legendele europene (conducator: prof. dr. doc. Mihai Pop, 1970), lector de limba si literatura romana la Universitatea din Köln (1978-1983), profesor asociat si apoi definitiv la Universitatea din Köln (din 1985), doctor docent (Privatdozent) si profesor la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Köln (din 1993) si profesor invitat al Facultatii de Studii Europene, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (2001-2004). A editat revista Anuarul de Folclor I-IV (1980-1983).

Distins cu: Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici G. Pitrè – S. Salomone Marino. Città di Palermo (2003); Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane (2004); Premiul „Ioana Em. Petrescu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania (2014).

MIRCEA POPA (n. 29 ianuarie 1939, Lazuri de Beius, Bihor) este un autor prolific, publicand numeroase carti pe teme de critica si istorie literara. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1960), avand un doctorat in litere cu o teza despre Ilarie Chendi (1970). A fost cercetator stiintific si sef de sector la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara „Sextil Puscariu” din Cluj-Napoca (1963-2009), profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (1992-2010). Conducator de doctorate din 1994 (peste 50 de teze conduse si alte 30 in comisii). Debut absolut in Steaua (1963).

Premii si distinctii: Premiul „N. Iorga” al Academiei Romane; Medalia comemorativa „150 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu” (1989); Ordinul „Meritul Cultural” in grad de Cavaler (2003); Ordinul „Meritul pentru Invatamant” in grad de Comandor (2004); Crucea Transilvana (2009); Senior al Clujului (2010); Medalia jubiliara a Astrei (2011); Medalia jubiliara „Corneliu Coposu” (2014); Cetatean de onoare al oraselor Blaj si Cluj-Napoca si al localitatilor Lazuri de Beius si Popesti (Bihor); Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru Dictionarul cronologic al romanului romanesc; cinci premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; Premiul Special „Lucian Blaga” al Academiei Romane la Festivalul International „Lucian Blaga” de la Lancram-Sebes pentru exegeza blagiana
 

RECENZII