Ion Creanga. Cruzimile unui moralist jovial - Eugen Simion

Aparitia cartii lui Eugen Simion - cea mai importanta (re)interpretare postcalinesciana a lui Creanga - ii va crea dificultati suplimentare aceluia care s-ar mai aventura, intr-un viitor apropiat, sa caute un chip "nou" al acestui autor clasic. Prin cel putin doua elemente surclaseaza Cruzimile unui moralist jovial volumele de referinta pentru exegeza lui Creanga publicate in ultimele decenii. In primul rand, prin anvergura demersului interpretativ totalizant (nu intamplator criticul a scris, pentru aceasta a doua editie, opt capitole noi, care nu doar ca se adauga eseului din 2011, ci il redimensioneaza); apoi, prin faptul ca, in cazul lui Eugen Simion, subtilitatea speculativa si ingeniozitatea interpretativa se aliaza cu o foarte puternica vointa de adecvare la "adevarul operei".
Ion Creanga. Cruzimile unui moralist jovial este o carte-refugiu, ivita dintr-un imperativ evazionist, ca si Dimineata poetilor, din dorinta de a recupera un timp inaugural al literaturii romane, de a regasi ratiunile intemeietoare ale acesteia. Interesul exegetului pentru Creanga sau pentru poetii (pre)pasoptisti tradeaza, de fapt, o preocupare pentru "copilaria" literaturii romane, pentru miturile ei fondatoare, reafirmand atasamentul criticului fata de o traditie literara, credinta sa in existenta unui sens al continuitatii. Pentru opera critica a lui Eugen Simion - cea mai impunatoare opera a unui critic roman postbelic -, auroralul este o metafora definitorie.