Ioan, comentarii. Colectia Reforma - Jean Calvin

Comentariul exegetic al lui Jean Calvin asupra Evangheliei dupa Ioan ne introduce in gandirea si teologia biblica a acestui reformator. 

Importanta Evangheliei dupa Ioan pentru definirea credintei crestine, prezentarea complementara evangheliilor sinoptice a lui Mesia Hristos ca implinirea profetiilor vetero-testamentare, demonstrarea divinitatii lui Isus prin sapte minuni-cheie, cristalizarea elementelor teologice ale revelatiei Dumnezeului intrupat pe parcursul conflictului crescand cu iudeii – toate acestea sunt bine cunoscute si nu mai necesita detaliere. Tocmai de aceea, comentariul lui Calvin prezinta un interes deosebit: pe intreg parcursul lui, dincolo de demonstratia implicita de impresionante cunostinte lingvistice, istorice si teologice, putem urmari cum s-a cristalizat teologia Reformei, in ce fel riturile si practicile vremii sunt evaluate in lumina Scripturii si cum se percep pe ei insisi adeptii Reformei in raport cu biserica oficiala. Cum tema adevaratei credinte si a adevaratilor credinciosi este un fir rosu esential al Evangheliei ioanine, nu este surprinzator ca aceasta tema sa fie mereu si mereu discutata de Calvin in lumina conflictelor si dezbaterilor din perioada pe care o traia. 

Indiferent de afiliatia confesionala a cititorului roman, comentariul lui Calvin ii va stimula gandirea si ii va invigora credinta. In plus, dincolo de divergentele de opinii teologice, ii va consolida sentimentul credintei crestine comune tuturor credinciosilor in divinitatea omului Isus Hristos, pe care aceasta Evanghelie o prezinta intr-un mod atat de sublim, iar Calvin o contureaza cu pana sa intr-un mod atat de elocvent.

Jean Calvin (1509–1564) s-a nascut in Franta, la Noyon, Picardia, in 10 iulie 1509, si a crescut intr-o familie de catolici devotati. Tatal sau, angajat de episcopul local administrator al catedralei, dorea ca fiul sau sa devina preot. Calvin avea 8 ani cand Martin Luther (1483– 1546) publica, in 1517, Cele 95 de teze. La 14 ani, Calvin pleaca la Paris sa studieze la Collège de la Marche, pentru a se pregati in vederea studiilor universitare. Aici studiaza gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. In 1523, se transfera la Collège de Montaigu, care se bucura de o reputatie mai buna. Studiile din aceasta perioada ii sunt platite din donatiile primite de la cateva parohii mici. Asa se face ca, desi ideile teologice ale lui Luther si ale lui Jacques Lefèvre d'Étaples (c. 1455 – 1536) se raspandeau in Paris, Calvin ramane strans legat de Biserica Romano-Catolica. Treptat, pana in 1527, cercul sau de prieteni si cunoscuti ajunge sa includa mai multe persoane influentate de ideile Reformei. Prin intermediul lor, se pregateste terenul pentru trecerea lui Calvin, in cele din urma, de partea acesteia. Totodata, in aceasta perioada tatal sau il sfatuieste sa renunte la teologie si sa studieze mai degraba dreptul. In 1528, se muta la Orléans pentru a studia dreptul civil si isi completeaza educatia umanista. In 1532, obtine titlul de doctor in drept la Universitatea din Orléans si publica prima sa carte, un comentariu la lucrarea De Clementia, de Seneca. Se intoarce la Paris si incepe sa propage ideile Reformei. Se pare ca in 1533 are experienta convertirii bruste si neasteptate despre care vorbeste in introducerea comentariului sau la Psalmi. Amenintat cu inchisoarea, se refugiaza la Nérac, sub protectia Margaretei de Navarra. In 1534, in urma persecutiilor suferite de protestantii francezi, numiti si hughenoti, este nevoit sa paraseasca Franta. Ajunge in Basel, Elvetia, si continua sa studieze pe cont propriu, sa predice si sa scrie, terminand prima editie a lucrarii Invatatura religiei crestine, care cunoaste imediat un mare succes. 

In 1536, este deja puternic detasat de Biserica Romano-Catolica si se gandeste sa paraseasca definitiv Franta si sa se mute la Strasbourg. Cum insa izbucnise razboiul intre Francis I si Carol Quintul, Calvin se hotaraste sa treaca prin Geneva si sa ramana o noapte acolo. Faima sa i-o luase insa inainte, asa ca Guillaume Farel (1489 – 1565), un reformat din oras, il invita sa ramana in Geneva si il ameninta cu urgia lui Dumnezeu daca refuza. Calvin a scris despre rugamintea lui Farel: „M-am simtit de parca Dumnezeu din cer si-a pus mana sa mareata pe mine, ca sa ma opreasca din cursa mea.“ Incepe astfel relatia lunga, dificila si, in ultima instanta, rodnica cu acest oras. Dupa optsprezece luni, reformele prea severe ale lui Calvin si Farel si amestecul lor in treburile statului au dus la exilarea celor doi. Se muta la Strasbourg pana in 1541, cand edilii Genevei il roaga sa se intoarca, pentru ca au auzit de lucrarea lui pastorala infloritoare printre refugiatii francezi. Sfasiat emotional intre dorinta de a ramane in Strasbourg si sentimentul datoriei de a se intoarce in Geneva, decide in cele din urma sa revina si va ramane aici pana la sfarsitul vietii. Anii care au urmat au fost prolifici in prelegeri, predicare si scrierea comentariilor, a diverselor lucrari si a editiilor ulterioare ale Invataturii religiei crestine. S-a stins din viata in 27 mai 1564 si a fost ingropat, asa cum a cerut, intr-un mormant simplu si anonim, in Cimetière des Plainpalais, din Geneva.

RECENZII