Invatarea digitala la copiii cu nevoi educationale de suport - Ruxandra Folostina, Elena Simion

Este deja bine-cunoscut faptul ca tehnologia progreseaza intr-un ritm rapid si continuu, stiinta impulsionand si contribuind intr-o maniera semnificativa la dezvoltarea acesteia. Zilnic apar ocupatii noi. Educatia isi asuma rolul de a-i pregati pe elevi pentru provocari care, din perspectiva profesionala, poate nu au fost inca lansate. Astfel, competenta de a invata este o responsabilitate majora a scolii contemporane. Pentru a dezvolta personalitati capabile sa raspunda nevoilor societatii informationale, achizitiile elevilor trebuie sa fie adaptabile unor nevoi si contexte sociale si profesionale dinamice.

Competentele pe care le dobandesc elevii in scoala trebuie sa permita ancorarea in lumea reala. Sistemele educationale se confrunta, la nivel mondial, cu dezvoltarea rapida a societatii informationale, unde abilitatile si deprinderile de manipulare a informatiei sunt absolut necesare pentru a supravietui. Competitia economica si industriala creeaza si adanceste contradictia dintre posibilitatile de asimilare de care dispune elevul, pe de o parte, si cerintele impuse de viata contemporana si structura actuala a scolii, pe de alta parte, reclamand ridicarea nivelului de scolarizare a tuturor categoriilor sociale.
La nivel international, multe tari declara in prezent ca integrarea tehnologiilor de informare si comunicare (TIC) in sistemul lor educational reprezinta un obiectiv principal. Un impact major al acestei decizii se poate constata la nivelul procesului de proiectare si elaborare curriculara.
Documentul de fata isi propune sa raspunda necesitatilor actuale generate de implementarea unui curriculum bazat pe tehnologii informationale si de comunicare, participand la compatibilizarea practicii didactice cu aceasta noua orientare.
Esenta acestui curriculum, bazat pe integrarea tehnologiilor informationale si de comunicare in demersurile curente de instruire, consta in reconsiderarea modului in care se produce invatarea si a rolului celor doi actori educationali majori: cadrul didactic si elevul. In acest nou context, documentul de fata isi propune sa ofere o perspectiva teoretica si structurala asupra curriculum-ului TIC, precum si asupra rolului si ponderii diverselor componente ale sistemului curricular in proiectarea ofertei de invatare bazate pe integrarea tehnologiilor informationale si de comunicare in activitatea de instruire si evaluare.

Astfel, vor fi abordate paradigmele epistemologice majore cu rol de fundamentare, o serie de teorii asociate acestora, dar si elemente care orienteaza procesul de proiectare curriculara: principii si criterii cu rol proiectiv.
TIC a devenit un motor important al vietii de zi cu zi si al activitatii economice. Majoritatea covarsitoare a oamenilor de astazi utilizeaza computerul pentru o varietate de scopuri; pentru tanara generatie in special, utilizarea unui computer este o activitate normala, de zi cu zi. Integrarea calculatoarelor in domeniul educatiei reflecta aceste tendinte.
Folosirea cu succes a calculatoarelor in contexte educationale depinde nu numai de disponibilitatea lor, dar si de familiarizarea utilizatorilor cu acestea. Acest lucru este valabil si pentru accesul la internet.
Asteptarile si exigentele societatii, in general, si ale mediului profesional, in special, traverseaza un moment de schimbari fundamentale.

„Secolul XXI a adus deja schimbari istorice mediului profesional. Era cunoasterii reclama un flux continuu de angajati bine formati, angajati care sa utilizeze puterea creierului si instrumente digitale pentru a pune in aplicare, in munca de zi cu zi, competente bine slefuite. Mediile profesionale se bazeaza astazi, din ce in ce mai mult, pe lucrul colaborativ in echipe, ai caror membri sunt, de multe ori, in locatii diferite si au nevoie sa utilizeze o gradina zoologica de instrumente si servicii pentru a-si coordona proiectele” (Trilling si Fadel 2009).
Aceste schimbari pot fi constatate si la nivelul perceptiilor sociale asupra a ceea ce inseamna competentele secolului XXI, identitatea culturala si etnica, dar si alfabetizarea, a carei componenta-nucleu este si alfabetizarea digitala.
Aceste schimbari majore, care se petrec la nivel social, se reflecta, fara indoiala, si la nivelul educatiei formale. Diferite forme ale tehnologiilor informationale si de comunicare (TIC) sunt puse in discutie, analizate, discutate sau pur si simplu observate. In contextul de implementare a unui curriculum bazat pe tehnologii informationale si de comunicare in invatamantul special, rolul TIC este acela de a fi un instrument care sa produca invatare, sa sustina comunicarea si exprimarea individuala autentica, integrat benefic in parcursul educational al elevilor. TIC nu este un instrument propriu spatiului scolii, ci poate fi integrat si in programul personal al elevului.

Fiecare dintre nivelurile sistemului de invatamant, de la invatamantul prescolar pana la cel universitar sau chiar invatarea pe tot parcursul vietii, este supus impactului transformarilor descrise anterior. Asa cum o dovedesc cercetari recente (Heckman 2010), nivelul prescolar si preuniversitar sunt stadiile cu cel mai mare impact la nivel de achizitii influentate de utilizarea tehnologiilor informationale si de comunicare, urmand ca la scolarii mijlocii si mari TIC sa sustina colaborarea, dezvoltarea gandirii critice si a rationamentelor logico-deductive complexe. „Primii ani din dezvoltarea unui copil reprezinta stadiul cel mai sensibil din perspectiva achizitiilor de natura cognitiva, in timp ce adolescenta este momentul optim pentru achizitiile de natura non-cognitiva. Interventiile de remediere se pot dovedi costisitoare si adesea ineficiente” (Heckman 2010). Autoarele

RECENZII